Am ajuns in Sri Lanka, Colombo duminica pe 22 iulie si cu sprinteneala, bucurie si drag am parasit capitala ducandu-ne spre Kandy un loc colorat plin de forfota unde toti pasii te conduc la temple, gradina botanica, plimbari in jurul lacului. Ne-am odihnit un pic si am mers la un spectacol traditional, o radiografie a sufletului acestei tari asezandu-ne un pic mai bine in bratele localnicilor, in viul povestii, in verdele abundent al acestui loc.
Pe seara am ramas intr-o casa simpla si radianta apartinand unor oameni caldurosi, natura atarnand plina de culoare, bucurie si zgomote dragute, in fereastra noastra.
Stateam pe pat dupa rugaciune, valsul cu triunghiurile si simbolurile reiki si priveam in miezul acestui loc. O spirala verde plina de flori, frunze si mai ales entitati frumoase ma invita in plutire, jocul animandu-mi tot interiorul. Plonjez in somn……mi-am spus insa caldura spiralei erau atat de vie incat mi-am dat seama rapid ca mi-am pornit calatoria insa nu pe aripile visului ci cu ajutorul Triunghiurilor…. intr-o lume mai frumoasa …..si altfel.
O masca colorata ma intampina…. in spatele ei fiind micuta coliba facuta din pamant, frunze, flori toate impletite frumos sub cuvantul viu al lui Rowa. El era vindecatorul nostru dintr-un sat mic aflat in adancul junglei unde cascadele, maimutele, si pasarile isi vorbeau frumos si aliniat venind parca la toate ceremoniile imbracate in hainele vii ale naturii. Erau doar 12 casute insa numarul de copiii crestea si cei trei batrani stiau ca vom fi mai multi pana la 22 de chipuri de lut, fiecare adapost cu o alta culoare, fiecare familie cu darul ei, povestea ei, frumusetea ei.
Era seara si cercul se stransese in jurul focului. Jocul mastilor era viu cand tobele s-au oprit …cativa calareti ne-au aparut in ochii matasiti ….au strigat ceva nedeslusit, au omorat femeile prezente apoi au disparut….aproape fara sa putem face nimic….lasand o durere stridenta in suflet…. vie, urata, tipand….Ne-am apropiat repede de cele cazute si dragi imbracandu-le cu corpurile noastre. Rowa ne a adus hidansi si potiunea le-a atins buzele…..chemandu-le inapoi pentru cateva clipe. Vazusera lumea de dincolo si nu se mai puteau intoarce…..insa mai aveam nevoie sa primim ultimul cuvant. Am cules puterea lor si am asezat-o in sufletul tribului si apoi le-am condus pe fiecare pe patul cu frunze chemanadu-i pe toti cei ramasi sa le fie alaturi. Mai multe cantece s-au ridicat la Ceruri insotindu-le trecerea. Erau 9 bolti una pentru fiecare femeie si batranii au cantat pana tarziu, trecandu-le prin portile vii ale Cerurilor.
Apoi dimineata ne-am strans atatea cat mai eram…. si am ascultat. Rowa ne-a spus desenand pe pamant ca putem locui si in pesterile noastre tainuite, colibele fiind doar mastile. Ne vom intoarce la paturile de frunze, perdelele de ape si licorile din roua. Asa vom reface tribul. Vom activa puterile stiute ale soarelui, pamantului, apei, animalelor, lunii, zilei, noptii, frunzelor, florilor, copacilor.
Ne-am asezat toti in jurul unui pom imens cu multe crengi si am pornit cu sunete profunde tansnite din miezul nostru sa activam marele cantec. Copacul se infiora iar spirala verde se activa chemand in vraja ei, zanele, entitatile vii ale naturii, ingerii. Cantecul continua dus de padure mai departe iar spirala derula in viul ei ….cele 3 imagini despre care spusesera batranii. ….Le-am pastrat toti in suflete….si cateva clipe am tacut. Doar cantecul mergea mai departe dus de padure. Femeile mersera sa aduca apa……si Rowa desena in pamantul din fata lui cele trei imagini.Sa ramana vii si sub picioarele noastre. Apoi dadu fiecaruia un mesaj ……Am pornit cu spirala in suflet sa gasim fiecare in spatele celor 12 colibe un loc corespondent in natura care sa ne pazeasca si pe care sa l tinem tainuit. Doar in a 12 a zi ne intalneam in colibele noastre si faceam ceremoniile. Urma sa cantam in fiecare dimineata si seara insa intalnirile noastre urmau sa se faca mai rar si asta pana cand copiii vor creste si vom avea 22 de chipuri de lut. Rowa ne darui cate un instrument micut…..si un simbol. Seara si dimineata ne vom intalni in cantecul nostru in rasarit si in apus. Si in a 12 a zi aici in colibele care urmau sa fie protejate de ochii ….grabiti ai invadatorilor. Vor deveni invizibile insa puterile zilei a 12 vi le vor dezveli.
Am pornit urmand spirala, cautand locul….Am descoperit abia tarziu in zi perdeau de flori si pestera. Aveam peste 40 de ani si nu eram singur, cu sotia si cei 3 copiii. Timpul imi stersese ridurile insa sprinteneala nu mai era ca odinioara….insa Nuri imi era aproape si dintotdeauna, draga…Acum il purta pe cel mic in brate si asta ma facea sa simt ca suntem iubiti de tot si toate. Priveam cerul foarte des…..urmand semnele. Ceilalti doi batrani ne urmau si ei indeaproape….casele lor naturale fiind la distante mici de locul nostru. Copiii cei mari se intorsesera si spusera….Aici e….si pestera zambi frumoasa, limpede, plna de iubire. Ne-am oprit toti sorbind…..timpul acesta. Ceilalti doi ni s-au alaturat pentru ceremonia de seara apoi ne-am separat pentru a ne intalni in rasarit fara trup in cantecul nostru.
Copiii erau fericiti. Stiau ca o vreme vom sta aici ….si erau doar bucurie. Chipul bunicii nu mai era reamintit….o vazusera murind din spatele colibelor, ii luasera ultimul cuvant in suflet…apoi o vazusera plutind. Acum ne aseza aici timpul……si Nuri nu stia cum sa ne faca sa ne simtim …..in adevar, Acasa.
Spirala era aici cu noi…..atingandu-ne sufletele. Ne-am facut cate un culcus …..si apoi am plecat in templul sufletului unde puteam fii cu toti. Rowa ne-a vizitat pe toti reamintindu-ne ……firul urmatoarelor zile. Nuri ma privi cu drag si isi lasa chipul sa ma inunde. Suntem protejati.
Apoi imaginea a treia se intensifica adusa de o pala de vant. Tribul crescu avea 22 de casute, 22 de puteri si 22 de cantece. Nuri pleca dintre noi lasand 3 copiii mari si 3 copiii mici iar batranii devenira 7. Tabloul se mari primind trei raze care se intalnira undeva in centrul nostru. Trei drumuri adusera 3 vesti. Inteleptii citira insa nu privira in ceilalti. Lasara zilele sa cuvante apoi facura o ceremonie aparte. Trecerea se facu fara lupte, fara soapte. O noua etapa cuvanta …..si alaturi de cei 7 veni ….o femeie. Imaginea se sterse….si ma intorsei la Nuri care acum dormea….
Spirala era aici ……si timpul foarte puternic. Privi in adancuri si recunoscu-i chipul de copil ….atins de moartea parintilor care cauta cu iubire, daruire, putere ……sa sustina tribul. Era candva…un timp mic care acum isi dadea mana cu un altfel de timp, inteleptit. Privii la steaua magului. O liniste frumoasa ma invada ….si ea ii atinse pe toti. Aici in bratele acestei paci…intregul trib era impreuna.
Am imbratisat-o pe Nuri si am plecat….M-am intors in acest timp….intr-o Sri Lanka noua. Casuta in care stateam era vie, calduroasa, blanda. Nuri e Sarra si Rowa este Valentin, sotul meu ….imi spuse ghidul….iar Stefan e unul din copiii mari, din cei care au trait invaziile si au supravietuit.
In sfarsit am adormit….urmatoarea zi coplesindu-ma cu totul. Fara sa vorbesc cu Valentin despre spirala verde ne-am trezit plecand spre plantatiile de ceai …intregul drum fiind plin de verde, bucurie, talcuire, spirala deschizandu-ne drumul, insotindu-ne la cascade, revelandu-ne frumusetea blanda, uriasa, verde a locului. Muntii sunt frumosi aici si nu sunt stricati de pensiuni iar peisajul e limpede si plin de entitati radiante. Am plutit as spune intreaga zi…..privind, savurand un ceai, bucurandu-ma de verde. Desi oamenii sunt foarte saraci, au zambetul larg si viu pe buze si multa caldura care curge ca un rau din sufletele lor frumoase.
Sri Lanka abunda in fructe, copaci, flori, peisajul matasindu-ti ochiul la fiecare pas. Vezi caprioare, maimute si mult soare….desfacandu-ti plicul interior si luminandu-ti valsul. E un taram inteleptit, fiecare copac soptindu-ti o poveste. Nu simti ca e o fila noua ci o carte veche plina de adancimi.