Imi place sa ma opresc pe dealuri si sa-mi las gandurile sa fie limpezite de Marele Alb.
Parca totul se opreste si in aceasta dezvaluire in care ma umplu cu lumina alba, gandurile se linistisc, sentimentele se diafanizeaza, cuvintele pornesc ca niste ghiocei iar faptele sunt indulcite de acest zahar pudra al naturii.
De obicei tac lasand fularele naturii sa-mi aseze in interior povestea lor.
In acest week-end am privit mult copiii dandu-se cu sania pe dealurile de la Sirnea. Se desfaceau in ei multe entuziasme, bucuria inundand toata valea intr-o cascada de triluri care parca imbratisea intreaga natura precum si casutele abia trezite.
Din impletirea aceasta de alb, incantare si zbor am inteles ca natura isi lasa cu un rost plapuma aceasta alba. Sa te indemne sa contempli, lasand frumusetea ei sa rodeasca in tine.
Asa ni se intampla si dupa fiecare initiere. O zapada frumoasa compusa din sferute pline de Sens se aseaza peste noi, inundand interiorul cu multe intelesuri. Acest strat de lumina alba ramane cu noi pana cand apar ghioceii interiori, mijind dupa optimizare intr-o frumoasa innoire.