Fie ca veniti dupa vieti in care ati avut castele, averi, servitori sau ca pur si simplu ati ales ca in viata aceasta sa va atasati de lux si sa cereti din ce in ce mai mult de la ceilalti ca sa va satisfaca dorintele, ei bine acest sindrom al printesei nu face decat sa va incatuseze, sa va stinga lumina interioara, sa va faca dependente de un barbat, de parinti sau de castiguri imense pentru a hrani balaurul lacom din interior si nu cenusareasa inimoasa.
Am intalnit multe doamne care sufereau de acest sindrom in spatele caruia se afla lacomia-orgoliul-dorintele, prinse in aceasta colivie, fara aripi, speriate de ziua de maine si de viitor, innebunite ca ar putea pierde comfortul, banii, calatoriile de care s-au atasat, controland ce le-a mai ramas, mergand pe la vrajitoare, manipuland in stanga si in dreapta, atasate de punctul lor de vedere, micute in suflet si iritate de viata care nu raspunde la cererile lor. Insa clipa care este un maestru minunat vine adeseori cu provocari neasteptate menite sa salveze aceste suflete stafidite si cu un corp-dorinta urias. Uneori in durere, chipurile acestea se desclesteaza, sufletele incep sa creasca in oceanul regasirii, zambetul capata o radianta frumoasa, copilul din ele se trezeste devinind inteleptul triunic care fara avere, spalat de dorinte desarte incepe sa straluceasca.
In limbajul lor adeseori auzi: eu merit, eu vreau sa am, eu castig, eu am strans, eu…Nu exista NOI si SUNT ci doar orizontala vietii cu toate dorintele lor insirate ca niste rufe pe o sarma.
Unele printese intra in rolul victimei, altele sunt niste calai ascunsi, altele sunt distante impietrite. Orice rol si-ar lua sindromul ramane acolo, o colivie in care luxul, atasamentele, dorintele tipa din rochia fiecarei clipe. Si chiar cand gusta din spiritualitate, personalitea lor triumfa, atasamentele luand microfonul in orice moment, dorintele lor controland totul.
Imi amintesc de o doamna impatimita dupa apartamente luxoase, calatorii pe foarte multi bani, toalete luate de prin alte tari si toate din banii bancilor pentru ca ea constant isi depasea plapuma tanjind dupa mai mult. Si s-au adunat niste facturi dodoloate si cand 2020 a sosit si timp de doua luni foarte multe afaceri au fost afectate….doamna s-a trezit intr-un triplu arest: financiar, profesional, locativ cu toate bancile pe cap, pe punctul de a pierde bruma de chestii pamantesti insa cu marea sansa de a-si salva sufletul.
Sindromul printesei apare si la doamnele care au avut in viata lor multi barbati frumosi si cu bani( ati citit corect au avut nu au fost) si care dupa ce au colectionat aventuri impresionante si genti scumpe s-au trezit singure si fara curtenitori sau mai rau…. imbatranite, parasite, fara avere. Si nu universul este de vina ca s-a oprit fluviul de pacalici si pacaleli ci acea atitudine cu care au fost alesi cavalerii: dupa bani, dupa pozitie, dupa calatoriile pe care le-ar putea face.
Uneori acestor doamne cu sindromul printesei le-a scazut dreptul divin prin divort astfel ca s-au trezit dupa amantlacuri, minciuni si manipulari ca acel cavaler care le satisfacea toate dorintele a disparut si cu el s-au dus palatele, banutii si plasa de siguranta.
Exista o lege a meritelor care suna asa: oamenii primesc tot ceea ce merita si plata si rasplata la timpul potrivit. Si aceasta lege emisa de Domnii Destinelor nu poate fi sarita chiar daca o vreme avem pozitie, bani, imagine. Daca s-au subtiat meritele adica faptele inaltatoare, sentimentele radiante, ideile frumoase……..averile incep sa plece, la fel cavalerii cu buchetul lor de aprecieri, precum si calestile fermecate.
Si nu disperati……legati-va de Ceruri si multumiti pentru aceasta situatie plina de talc. Exact in punctul in care credeti ca ati pierdut tot de fapt vi se da sansa de a va salva sufletul, de a gasi pacea in putin, de a va bucura de simplitate mareata, de a descoperi in voi forta treimica care abia asteapta sa straluceasca.
Intuiesc ca nu este usor sa treci de la un ferrari la o dacie si de la un palat la Snagov la un apartament cu doua camere insa …..e important sa primim ceea ce este fix asa cum este fara opozitie, razvratire, suparare. Atunci cand ripostam provocarea se va repeta pana cand vom ajunge la fundul sacului.
A fi Om este diploma cea mai grea de obtinut insasi muntele pe care e de dorit sa-l urcam zi de zi cu acelasi zambet, cu aceeasi bucurie de jertfa, cu aceeasi smerenie.
Chiar daca viata v-a daruit o etapa plina de bunuri nu inseamna ca acel anotimp al lui A AVEA va continua la nesfarsit.
Multumiti si pentru castel si pentru apartamentul micut intelegand ca toate au un talc, un rost, o intelepciune cu care putem creste salutand Cerul.
Si cine ne opreste sa nu fim printese peste proprii talanti, intr-o Castalie a Spiritului, slujind lui Dumnezeu, cu bucurie, iubire si jertfa?