Suntem adeseori pacaliti de acest mai mult pe toate razele vietii: in masini, in case, in rochii, in calatorii, in afaceri, in roluri etc desi daca ar fi sa privim omul ca pe o cruce am simti ca verticala e a spiritului iar orizontala a materiei, pe coloana cereasca este a fi pe orizontala este a avea, a castiga, a demonstra….in conexiunea cu Cerul vorbim despre calitate in relatia cu pamantul despre cantitate …….si ceea ce se tot aduna fara discernamant nu face decat sa dauneze pentru acolo unde corpul astral se umfla cu dorinte, nu mai putem simti, percepe, urma Voia Domnului.

De aceea postul vine ca un instrument divin menit sa ne ajute sa ne scuturam de acest sindrom mai mult, limpezind corpul fizic, emotional, mental.

Si cand trec sarbatorile si intram intr-o noua etapa …e de dorit sa nu ne mai fixam 80 de obiective ci sa plantam 3 seminte de lumina, sa le gradinarim cu iubire, armonie, pace pentru a activa acea treime in Unime sau cel triunghi de lumina cu care sa accesam un nou etaj de intelegere si traire.

Invatati sa activati spirala intrebarilor si/sau spirala temelor si/sau spirala darurilor: Care este voia ta Doamne? Si aceste seminte se vor aseza in solul divin venind din chemare, din miezul vostru.

Atunci cand gradinarim 3 proiecte fiind atenti la calitate simtim bucurie, extindere, unime.

Cantitatea subjugata de lacomie nu duce decat la risipa talantilor.

Exista un singur moment in care acest mai mult capata chip radiant…cand in lumina constientei ne rugam neincetat subordonand acest mai mult lui A FI.

Rugaciunea cu fala sau calatoriile spirituale pentru a demonstra sau colectionarea de initieri, tot ceea ce vine din nevoia de mai mult, nu hraneste copacul de lumina din noi.

In centrul crucii care suntem acolo unde scanteia divina din noi graieste …….semintele de lumina devin roade pentru toate zilele, fructe ceresti ce ne sustin pe razele vietii.

Imaginati-va ca exista o banca divina si ca orice fapta inaltatoare, sentiment radiant, gand de lumina pe care l-ati asezat aici, contribuie la propriul car de foc, corp de lumina, chip christic ….si doar prin calitate, inaltime, smerenie putem sa ne bucuram de aceasta radianta unica.

Observ cum multi oameni se intuneca, se dezbina, se tulbura in apele acestui mai mult…sa am 10 case, o colectie de masini, mai multi partneri…insa dand atat de multa energie acestor dorinte, risipind-o casa interioara ramane goala si trista…..Gonind astfel nu obtinem implinire ci ratacire.

Observati-va comportamentele cu blandete. Ce parte din mine tanjeste dupa acest mai mult? E pentru binele meu cel mai inalt? Cat ma sustin in procesul de inaltare aceste proiecte?