Incep acest articol prin a va marturisi adanca recunostiinta, marea iubire si infinita bucurie pe care o simt atunci cand imi ridic ochii la Maica Domnului cea care mi-a daruit o noua viata, propria-mi poveste, unicitatea …..dintr-o mare suferinta ridicandu-mi ochii catre ea pentru a simti razele iubirii ei, blandetea ei, frumusetea ei graitoare.
Aveam 18 ani si eram in ultimul an de liceu pedagogic si in septembrie ( tot ca acum) s-au declansat o salba de boli stranii care m-au pus la zid, diagnostice peste diagnostice ( depresie, epilepsie, insomnie etc) venind ca o cascada peste un adolescent entuziast de tot si toate si care gradinarea o multime de pasiuni, fiind pe caii invatarii puternic, asumat, curios. In acel an am trecut prin 3 accidente de masina si tot de 3 ori eram sa mor. Aveam sa aflu in urmatorul an si tot in septembrie in manastirea Frasinei ca mama prietenului meu de atunci cu legaturi luate de la mort ma pusese la pamant….ca sa ma paraseasca acel baiat dar si ca sa merg Domnul. Si toate bolile induse din acel an mi-au secerat si bucuria si cantecul interior si cautarile si frumusetea ( pentru ca imi fusese furat parul, darurile si radianta chipului). Si ramasesem o epava, un copil stins care tanjea sa doarma, sa fie sanatos care isi dorea sa se bucure si mai ales sa mearga la scoala……unde abia ma taram …ca sa o pot termina cumva. Cineva din jurul nostru parca auzindu-mi strigatul interior mi-a adus o vedere cu Maica Domnului si delicat am asezat -o pe frigider, privirea fiindu-mi atrasa…..constant de lacrimile care parca curgeam din Cer …..limpezindu-mi, linistindu-mi, luminandu-mi sufletul. Si fara sa stiu am inceput sa ma rog la Maica …in cuvinte simple, cu toata dragostea sangerand ….si cerandu-i vindecarea sufleteasca, psihica, trupeasca. Si tot rugandu-ma cu lacrimi fierbinti…intr-o noapte am visat ca ma ridicam deasupra unui camp mancat de foc, o lupta stranie ducand cu el, focul incercand sa ma prinda. Si simteam ca este un foc malefic…..si ma luptam cu el si o rugam pe Maica cu toata dragostea sa ma salveze. Si la finalul acestui cosmar care imi dezvelea ( legaturile de foc ce imi fusesera puse) am fuzionat cu Maica si in aceea contopire am simtit binecuvantarea, iubirea, caldura ei. Si am plecat a doua zi la Frasinei( in dimineata respectiva intr-un oarecare autobuz am aflat de Frasinei…) si dupa trei dezlegari parintele staret de atunci mi-a spus…..de ce imi cazuse parul, de ce nu am mai putut invata, de ce fusesem in depresie….toate de la o tiganca pusa de mama prietenului meu de atunci ca sa fiu urata, sa nu ma mai vada, sa ma despart de el….si apoi sa plec si de aici. Aceasta a fost prima minune pe care am trait-o cu Maica si de atunci si pana acum un an( pe parcursul a peste 30 de ani) am mai vazut cu sutele ….tot astfel de minuni in Frasinei.
O alta minune traita ….este legata de o meningita pe care am facut-o in jurul varstei de 22 ani cand imi doream cu ardoare sa parasesc facultatea pentru ca simteam ca nu rodesc. Reamintirile, viziunile, scrierile mele automate imi dezveleau lucruri pe care profesorii nu mi le explicau…ba chiar ma puneau sa invat mecanic niste parascovenii care simteam ca nu ma vor ajuta deloc in viata. Si asa cu dureri imense de cap intr-o zi de vineri am simtit ca daca nu fac eu ceva …..nu vor mai putea nici medicii sa faca nimic. Si din nou cu lacrimi trei zile si trei nopti am plans si am vorbit cu Maica rugandu-ma sa mi dezveleasca Drumul si sa ma faca sanatoasa. Si imi amintesc ca dupa trei zile de Gratie, Rugaciune si Lacrima …..duminica am simtit ca toata durerea si infectia pleaca si obrajii mei s-au inrosit si bucuria, sanatatea, pacea au revenit…..daltuind o noua viata. Atunci s-a pus cumva piatra cea noua pentru acest drum pe care il fac zi de zi in interiorul oamenilor…dezvelind Cerul, Darurile, Bucuriile Vietii. Si cand in zi de luni a sosit diagnosticul de meningita si recomandarea sa fiu internata rapid…….nu mai aveam nimic ceea ce a fost socant pentru prietenul meu de atunci care era student la medicina si care cu o joie in urma ma dusese pe la toti medicii si la toate controalele posibile. Ceea ce mijise la 18 ani acum inflorea …..pregatind cu lacrimi de recunostiinta, bucurie si caldura….gradina Maicii.
O alta minune este legata de copiii mei…pentru ca medicii mi-au spus foarte devreme ca nu voi putea avea copiii iar dupa viziunea de la 18 ani…. Maica mi-a aratat printr-un vis lucid ca intr-un umbral infiorator tipau 14 prunci avortati de mama mea si ei toti cereau razbunare pentru mine si sora mea. Si mesajul ei…a fost coplesitor: pana nu ii vei ridica pe acestia nu vei avea proprii tai copiii. Si asa am inceput sa inteleg de ce mama destul de des iesea din baie si cadea pe fotoliu…..intr-un fel de coma si eu si sora mea nu aveam voie sa sunam la savare chiar daca uneori balta se sange ne inspaimanta ….si nici nu o puteam trezi…si faceam rotocoale in jurul ei plangand si rugandu-ne sa nu ne-o ia Domnul caci pe altcineva ….nu simteam ca aveam( tatal meu navigator plecand foarte des pe mare). Si asa aterizand si aceasta informatie am inceput sa ma rog pentru pruncii avortati, sa botez si sa merg la Sfanta Liturghie eliberand, tipetele lor, supararea, razbunarea ca nu au primit si ei drept divin de intrupare. Si la timpul potrivit fara interventii medicale, natural si din iubire au venit cei doi binecuvantati Sarra si Stefan, o noua minune randuita de Maica careia ii multumesc cu toata dragostea mea pentru toate florile scriitoricesti dar si pentru toate minunile pe care le-a asezat pe Cale luminand pasii, inflorind atelierele si consilierile, rodind prin grai divin, daltuind cu mana ei de lumina, in sufletele oamenilor.
…..
Invoc lumina ta Maica,
Iubirea ta,
Blandetea ta,
Intelepciunea ta,
Coloana sa fie.
Cu ochi ceresti,
Din albastrul pur ne privesti,
Dezlegandu-ne, inteleptindu-ne, inaltandu-ne!
In suflet te cheamam,
Cu iubire imbracam,
Camasa ta!!!
….
Flori de lumina,
Vis christic si gradina,
In ochiul trezit.