Erau multi oameni tananad o marama imensa fiecare tesand ceva pe aceasta panza. Ma uitam la fiecare simbol intelegand ca apartine unei religii apoi am pasit mai aproape de Centru adusa cumva de un val de lumina alba, pulsatila. Aici se afla un cerc cu un punct in mijloc si in graire, Chipul Christic.
Fata era vie, animata de o insufletire care avea in spate n vieti, n istorii, Totul.
Sfanta Marama sunteti voi, toate legaturile dintre oameni ca nise fire frumoase impletite. Albiti aceasta marama. Daruiti-i recunoasterea voastra, limpeziti-o.
Spunand aceastea am vazut cum sangele dispare, simbolurile raman tinandu-se de mana ca niste hore evolutive, la fel si oamenii, cu chipuri transportate acum, parca inaltand marama in cerurile interioare.
Din centru a tasnist un soare inundand marama facand-o aurie apoi ea a devenit insasi haina planetei, rochia ei pentru Inaltare.