Irena, ai dreptate, exista si acest sens al cuvantului „grija”. Eu ma refeream la grija, ca teama, neliniste, preocupare continua pentru lucrurile de la periferia noastra. Cuvintele expun o anumita intentie, si conduc eneriga catre manifestare. Grija cu intentia de atentie, afectiune pentru tine si cei din jur poarta o energie diferita, mai benefica, dar care face parte don dintr-o abordare dualista asupra vietii: de ce sa fiu eu, cel mic, atent la mine, daca prin mine se manifesta Cel ce este? 🙂 Tot ceea ce este, este. Dincolo de grijile noastre.
Multumesc!

… ai dreptate, grijile sunt emotii, reactii la un eveniment, o lectie din viata. E felul limitativ in care alegem sa raspundem, in loc sa ne intrebam ce ar trebui sa constientizam si sa integram din acea experienta. Si apoi sa ne indreptam spre alte orizonturi, deschisi unor noi experiente, altor oameni.

… sunt o dovada a lipsei de incredere, in noi, in Tatal, in intelepciunea ce ne ghideaza pasii, in inima ce ne sopteste ce sa alegem pe drumul in bucurie si Lumina. Pentru ca am uitat ca Tatal are pregatit pentru fiecare din noi tot ceea ce este mai bun, in fiece moment.

Cand ne facem griji, nu mai traim in prezent, in Acum si Aici, preferand sa ne blocam gandurile intr-un viitor posibil, pe care il alegem de cele mai multe ori innorat, si … fumuriu(:

Grijile stau in calea miracolelor ce ar putea sa intre in viata noastra. Universul nu ne dezamageste, ne daruieste ceea ce hranim in mintea noastra. Uneori are daruri atat de frumoase, pe care le impiedicam sa se manifeste pentru ca mintea noastra e ocupata sa hraneasca … ganduri pitice. Si-n loc sa primim o padure, primim un tufis, in cel mai bun caz (:

Si-atunci ai dreptate sa alegem credinta in potentialul infinit al Universului, in locul grijilor, munca noastra interioara de transformare a lor. E un mic exercitiu de credinta, pentru „bobul de mustar”.