Ma intrebam intr-una din zile trecand pe langa o scoala….ce pot invata copiii nostri intr-un spatiu dreptunghiular?
Informatii de acelasi timp, colturoase. Si cum putem sa le aducem spiralele si sferele?
Fie prin educatori calzi, vii, emitenti care pun in vagoanele informatiei, iubire, daruire, entuziasm si care te invita la adancire si rotunjire prin atitudinea lor, fie print-un invatamant initiatic bazat pe recunoasterea de Sine in care meditatia, contemplatia, acordajele, trialogul, reamintirea, bucuria de a fi, povestea, muzica, geometria sacra se implesc minunat dand voie Omului Frumos sa straluceasca.
Cele mai puternice forme de invatare sunt prin Insight, in preajma Traitorilor de Sens, in Somn, prin Reamintire. Nici una din ele nu este activata in scolile traditionale astfel ca reala invatare devine memorare de lucruri pitice, de suprafata care nu ne ating Sufletul si implicit nu ne dezvaluie in lumina Cine Suntem.
Imi amintesc cu dragalasenie de Liceul Pedagogic. Eram in clasa a noua si profesoara de psihologie ne povestea despre precocitate. Ma intrebam cum sa ii spun ca aceasta revarsare de sens, talent, har, intelegere timpurie vine din faptul ca acel om si-a dezvoltat in mai multe vieti, aceea potenta. Nu am avut curajul sa-i marturisesc ceea ce stiam insa mi-am promis ca din aproape in aproape sa ma ocup de Psihologia Centrului nu de Psihologia Mastii de Intalnirea cu Sinele nu de Intalnirea cu Personalitatea.
Si nu mi-a fost usor sa rescriu in mine Stiinta Sufletului si sa nu o marturisesc ci doar sa joc molcut si sa-i ascult pe profesori emitand lucruri nerelevante pentru evolutia umanitatii, informatii goale de sens de care abia asteptam sa ma dezbrac dupa orele de clasa.
La 9 ani m-am intalnit cu darurile mele insa la 14 ani mi-am recunoscut Drumul si tot de atunci, Oameni Frumosi insa nu din Invatamantul Traditional, Traitori de Sens, Carti din Lumina au venit catre mine, rand pe rand, in Gratie, dezvaluind alte si alte nuante ale Diamantului care Suntem.
La 22 de ani am avut un urias conflict in mine legat de Psihologie si Pedagogie si tot atunci am vrut sa parasesc facultatea si sa fac altceva. Eram atat de suparata pe profesori si pe abordarile cu care ne persecutau potentialul incat aproape ca ma hotarasem. Sa las sa irumpa Omul fara diplome, fara epoleti, fara premii.
In zbuciumul meu m-am intalnit cu o meningita si in fapt pentru a saptea oara cu Moartea. Stateam si ma uitam la colile pe care scriam automat ore intregi fara sa mananc, fara sa dorm in mare bucurie amintindu-mi de aspecte pe care le studiasem pe alte planete, in alte vieti si de asemenea la cartile mititele fara zvac, pline de nonsensuri si ego si plangeam.
Undeva in interiorul meu mi se cerea sa fac o alegere, sa raman si cu multa bucurie sa ma ocup de Psihologia Energetica sau sa plec.
Si am intrat in rugaciune cu fierbinteala trei zile si trei nopti si dupa aceasta intalnire cu Cerurile m-am intors altfel.
Stiu ca multi copiii, adolescenti, studenti sunt striviti de Invatamantul-Dreptunghiular si de Informatia-Patrata.
Parinti opriti-va un pic din semanatul de agresivitate, competitie, note, din goana dupa olimpiade si premii, din lauda si egotisme.
Olimpul interior are nevoie doar sa fie contemplat….Atat,
Nu mai desenati asteptari.Nu-i mai sufocati pe copiii. Lasati-i sa fie.
In bucuria reamintirii, florile care suntem vor straluci frumos, autentic, cald fara premii, doctorate, concursuri.
In doar Viul Vietii, Totul irumpe….Meditati….