Mergand la Costesti, cetate geto-daca, chemata parca de taina locului si bucuria reintalnirii, m-am oprit ghidata din interior, pe o bucata de iarba inconjurata de pietre si am contemplat.
Am vrut sa ma rup din vraja dupa cateva minute insa spatiul m-a tras inapoi si cu trupul amutit insa cu ochii interiori vii am vazut cum sanzienele dansau si hora lor era de fapt o initiere, in care cerurile se deschideau si fiecare fata prinsa in mijloc, primea cate un dar.
N-am fost lasata sa plec pana cand nu am primit bratara alba si cununa care m-au insotit la intalnirea cu stramosii nostri inaltati, dacii. Inconjurata de fete imbracate in alb cu parul blond si privirea diafana in ploaia de lumina am stiut ca preotii daci aveau acces la energiile tineritii, ale frumusetii, intelepciunii si bucuriei. Cu ele au translatat intr-o alta vibratie in care ne asteapta sa ne intalnim AICI si ACUM.
Cetatile geto-dace, ruine dpdv fizic dar active 100% dpdv energetic isi cheama in sanctuarele lor, preotii, preotesele, initiatii pentru a se conecta la darurile si informatiile pe care le-au avut candva, legand in lumina aceste borne de sens pentru a pregati MAREA TRANSLATIE.
Decebal nu s-a sinucis, ne-o spune si ghidul local un sacerdot minunat care traieste si iubeste Sarmisegetusa si imprejurimile ei,- ci s-a retras impreuna cu o mie de oameni in pestera Vartoapele unde traieste si acum intr-un alt plan, dezvaluindu-se doar celor ce pot intelege taina ascensiunii lui.
In aceste vremuri finale-initiale, adevarurile pot fi nu doar intuite ci si traite cu ochii interiori. Sa ne intoarcem la urmele noastre din nispurile istoriei si sa recunoastem dacul din noi!