Am plecat din Romania pe 8 nov 2016 avand alaturi trinitatea formata din Sf Mihail-Sf Gabriel si desigur Sf Francisc pastorul acestui oras minunat care ne-a gazduit pentru cateva zile. In prima seara dupa ce am vazut podul si oceanul de asfalt abia asteptam sa ajung in Shasta( muntele care ma chemase) gandindu-ma ca nu prea am ce face in acest oras imens…poate voi citi intr-un parc sau voi zgomoti un pic pe strazi… cam atat imi spuneam…Insa ziua urmatoare m-am trezit in bratele a nenumarate triunghiuri de lumina care abia asteptau sa-mi deschida drumurile revelandu-mi frumuseti ….pe care nu le intuisem.
Astfel ca pe 9 am pornit spre Golden Gate Park o oaza verde care mi-a facut cu ochiul de pe harta si care a fost o minunata imbratisare aurita de Soare atinsa de iubire, drag, bucurie in viul dezvelirii. Mergand spre magazinul verde cu frumuseti roditoare in suflet, oamenii imi pareau realmente unsi cu miere….chiar daca afara se pregateau demonstratii contra lui Trump pentru ca californienii votasera 85% pentru Hilary si in fel si chip isi aratau nemultumirea… o faceau nu stiu cum… intr-un fel care ma coplesea, calduros, zambind, impartasind.
Toti localnicii pe care i-am intanit pareau realmente conectati la o priza a iubirii, atenti, imi dadeau multe explicatii, zambeau si crosetau glume, pareau ca sunt doar pe frecventa unimii, foarte prezenti si reali empatici cu toti strainii care aveau nevoie de ajutor. Ma simteam ca si cum aterizam intr-un taram magic atins de fierbinteala alegerilor insa cu toate acestea infinit calduros, empatic, frumos.
Am intrat in Academia de Stiinte si m-am simtit deodata prinsa de multa culoare si freamat, acvarii, o jungla aflata intr-o sfera, planetariu, filme 4 d proiectate pe ecrane circulare si multa zumzaiala placuta…cercetatori care realmente experimentau cu micutii….intr-o maniera interactiva, frumoasa, completa care mi-a invaluit sufletul intr-un mod foarte placut.
Multa traire am vazut in ochi iar cuvintele rodeau cu adevarat.
Apoi am pornit cu bicicleta prin Golden Park admirand cascada, pomii giganti, concertul florilor, lacul pentru ca la final sa simt realmente cum ma vars in valurile oceanului Pacific si parca a fost cel mai frumos lucru pe care l-am vazut…copaci care te arunca in mare sau te invita la limpezire pentru a te intoarce la betia de frumusete, constient, rotunjit, cotopit.
Am stat in aceasta fuziune cu valurile albe…minute in sir simtind puterea lor, frumusetea, verva.
Oceanul construia o ceata placuta care invaluia valurile dar le si dezvelea asemeni unei harjoane a tatalui cu fii…care jucau elasticul cu noi prietenii lor. Si anumiti muntisori de apa isi topeau maretia la mal altii mai nadravani trageau sa ajunga la noi si sa ne atinga ca intr-un sarut jucaus, sprintar, frumos.
Simtea toata planeta aici intr-un unic glas si eram coplesita de atata verde care isi dadea mana cu atata alb argintat, viu, stralucind.
Dupa aceasta splendoare innaripata am plecat in China Town haladuind prin magazinele de plantute iar apoi m-am pierdut pintre casutele victoriene si eduardiene pana la Fishermans Wharf.
In drum spre micul hotel in tramvaiul colorat care coboara si urca strazile zambacind la toate lumea ..de pe banchetele descoperite simteam ca am mai fost pe aici….si casuta mea era bleo cu intrarea alba, avea trei etaje si o gradina draguta in spate. Da…era locul in care o iubire scurta se construise si ca si valul pe care il vazusem mai devreme…se dusese…lasandu-ma in suflet cu o nostalgie pe care o dusesem dincolo de timp. Era inca acolo povestea….micul salon, rochiile sfatoase, cerearea in casatorie, evantaiul pe care ii scrisesem mesajul si il uitasem in mod special pe scaunul lui, dansurile prin care aranjam intanirea noastra, toata tesatura din spate pe care o pregatisem cu multa atentie era inca Acolo. Aveam 18 ani ….cand ii descoperisem privirea….si m-am straduit, jucandu-ma, crosetand povesti, strenagarind inca 3 ani sa-i intru in suflet. Era mult mai in varsta ca mine( in acea viata) in jur de 40 de ani, celibar convins, apring la vorba, tansos, viu, furtunos. Mi-am amintit deodata ceea ce imi spunea in engleza, glumind pe seama unor politicieni, atingand seva vremurilor cu multa sagacitate. Eu eram doar fascinata si inundata de valuri de dragoste pe care le exprimam atat prin dragalasenie cat si prin covoare foarte fine pe care le creeam in jurul tuturor venirilor lui in vizita, la noi. Parintii se opusesera o vreme distanta de varsta fiind mare insa apoi toate se topisera in oceanul lui da iar nunta imi amintesc fusese cel mai frumos eveniment. Anii de dupa ii simtisem parca in toti porii….adanciti, frumosi, grijulii. Stiam ca sufera de o boala grea insa refuzam sfarsitul…..mai mult decat sotie, sora, mama, asistenta intreaga mea atentie si iubire fusese in jurul lui…un dar unic, imens pe altarul lui Impreuna. Nu stiu cat am fost iubita insa stiu ca am iubit.
Si a plecat la putina vreme….lasandu-mi golul acela plutind peste timp. Un gol care imi atingea si acum pasirea dar pe care l-am transformat privind verdele, casutele, intreaga poveste in Iubire si Primire…de Tot si Toate.