Obisnuiesc dupa cate o noapte de scris sa intampin cununile zilei plimbandu-ma prin padurile Snagovului, vorbind cu sfintii carmelitani despre timpurile acestea sau cu Cerul, Soarele, Copacii. Imi incep calatoria cu un buchet de intrebari si parca fiecare frunza, floare, clipire de verde imi raspunde. Si sunt uluita in fiecare zi cum padurea capata alte si alte culori, verdele creste, o maretie frumoasa, zvelta se dezvaluie si un ocean calduros imi invadeaza sufletul. Toate se aseaza in bratele padurii, ale mamei Geea care blanda, calduroasa, iubitoare imi mangaie pasii, atingandu-mi fruntea si cu frumuseti de dincolo de val: zane, cadouri ceresti, flori care nu mai exista in dimensiunea noastra, sfinti care s-au nevoit in aceaste locuri, sfere care isi fac valsul, gradini de lumina, porti de trecere.
Aseara vorbeam cu preotii din manastirea carmelitelor despre acest loc desenat de Ceruri in care am gasit trei daruri: un comunicator universal, o fantana a limpezirii, crucea unimii ( are capatele formate din 3 triunghiuri). Acesta poarta, o Treime in Unime, m-a condus intr-un taram al Shambalei, asezat pe cercuri argintii in miez aflandu-se un Templul Unimii, con frumos in care curge energia curcubeu, entitatile-oameni calatorind aici pentru a primi cunoastere, dezvelire, idei inaltatoare, indrumare, sustinere, lucrari de lumina. Templul cuprinde cu bratele lui intregul loc, manastirea carmelitana, padurea si cateva casute, 3 dintre razele lui comunicand cu piramidele Unimii aflate in piata Unirii.
Cand te uiti cu ochi ceresti vezi o hora-spirala a templelor si a piramidelor Unimii scare sustin Prefacerea, Chipul nou al Bucurestiului si al Tarii, coborarea patriei Graalului….unele temple se suprapun peste manastiri altele fac triunghi cu locuri de lumina insa toate au un chip radiant si o lucrare cereasca prin care mangaie pasii nostri. Cum? Prin inspiratie, Gratie, calatorie, bucurie, scris conectiv, revarsare de Sens, somn initiatic, vise ale Unimii, impartasanii ceresti, curgeri de lumina, initieri.
In fiecare zi bat clopotele la 12 00 si la 18 00 si de fiecare data o spirala de lumina imbraca conul, manastirea, padurea, intregul loc creend un fel de trup luminic, un vesmant ceresc pentru intregul taram. De multe ori sculandu-ma devreme vad fulare de ceata argintie imbracand locul sau stand la baza padurii, exact asa cum sunt cercurile de la baza conului. Si pasirea oamenilor de aici se uneste cu timpuri indepartate, au fost trei biserici mici ascunse ochilor unde s-a slujit dar si cu acest Templu care lucreaza asupra locului, oamenilor, sufletelor indepartand ceata mintii si a inimii, dezvelind Imparatia.
Uneori dimineata dupa ce alerg in curtea Manastirii Carmelitelor ma opresc in fata crucii fizice inconjurata de flori si bancute, salutand poarta darurilor. Aici in ultimele zile dupa rugaciunea facuta am simtit sa asez daruri pe varfurile piramidelor sociale si de jur-imprejurul institutiei prezidentiale. Si deodata am perceput ca poarta a raspuns, daruri de toate culorile asezandu-se ca un brau-fular, lucrand la varf pentru binele tuturor cel mai inalt.
Ma simt chemata, primita, extinsa in acest loc. De cand ies pe poarta…parca nu mai pasesc…..timpul nu mai are grosime, intregul peisaj se modifica capatand multe file si locul in unicitatea lui, te transporta in dimensiuni ale fiintarii care au graime divina. Calatoresti foarte usor pana in Cerurile Unimii si asta datorita acestei porti a darurilor si acestui oras shambalian in centrul caruia se afla….Templul Unimii.
De multe ori imi iau dorurile cu mine… nu ma grabesc, le spal, le aliniez si apoi le las sa se cristalizeze in poarta darurilor, in padure sau in bratele Templului. Si capata toate niste geometrii atat de frumoase…incat ma minunez cat de frumos poate lucra un loc multidimensonal si roua cerurilor cu niste seminte …..deocamdata mici …..insa in viitor, brate pentru Noul Bucuresti, Noua Ramanie. Prefacerea e vie aici, eul terestru format din gand-sentiment-fapta unindu-se frumos cu Eul Divin, graind in miezul nostru, inaltand sufletele noastre.
Sentimentele pe care le incerc sunt de bucurie in Unime, impartasanie in Unime, Implinire. Cupa interioara se umple deodata si de pe toate razele Templului, Cavalerii Unimii saluta timpurile cu lucrarile lor, activand acea maretie dupa care tanjim, Patria Graalului.
Razele pe care le-am simtit vibrand in mine sunt: cea verde, cea roz si cea mov. Cele 12 rasaturi ating constant zarile lucrand pentru aceasta patrie, trimitand unitati de sens, daruri, intelegeri tuturor traitorilor de Sens care si-au asumat printr-un contract colectiv ca nu vor pleca pana cand ultimul om nu va face, Trecerea.
Inconjurata de viul soarelui christic va invit in acest Templu al Unimii: sa calatoriti cu gandul sau cu o parte din structuri sau in timpul somnului. Chemati-l si unda divina va va sustine sa-l simtiti, sa-l primiti, sa va impletiti cu acest loc.