Cand intra in cabinetul meu un om, imi place sa-i privesc florile sufletului, sa-i simt mirosul, insasi viul, sa-i percep deschiderea.
De multe ori Centrul lui este atat de mustitor incat aproape ca nu cuvantam noi ci doar Cerul.
Si ma trezesc ca au trecut ore, Valsul Sferelor a fost minunat, bucuria a atins totul, ca o fantana arteziana, aerul e auriu si noi doi receptaculi in glasuire descriind trinitati cu ingerii iubirii sau cu ingerii pacii sau cu ingerii creativitatii, cladind niste lucruri minunate care vor glasui la momentul potrivit.
Cand florile interioare sunt deschise se creeaza punti de lumina intre noi si un nucleu de lumina descriind un triunghi cuvantator in Unime. Uneori triunghiul animat de Lucrare aduce pe cercuri de lumina multe entitati frumoase care ne lasa in petalele sufletului, multa ambronzie cereasca iar in ochi insasi bucuria de a fi, plinul, frumusetea.
Privind cu ochii sufletului acest desen cosmic inteleg ca in rodire sunt chemati oamenii-cupa, acesti receptacoli divini deschisi sa cuvante fara carti lumesti alaturi, fara ceea ce a fost spus de prea multe ori, iubind Totul, imbratisand Cunoasterea.
Cand la plecare mai multe flori interioare glasuiesc, ma simt coplesita de gradina minunata, de insasi buchetele desfacute, in ochiul limpezit de aceasta calatorie.