Stateam langa o micuta fetita pe nume Esperantza si ii ascultam glasul. Nu un copil trilulea langa mine ci o prietena. Undeva in departare in incaperile spiritului, o recunoasteam.
Eram pe o pajiste impreuna si primeam cununite de flori de culoarea untului. Rochile ne erau lungi, matasoase, parul impletit, privirile blande si sfioase. Eram surori intru spirit si preotese in Templul lui Zamolxe. Apoi m-am dus mai departe pe lana povestii si in bucuria regasirii am vazut doi cai frumusi inundand cerurile interioare. In albul zorilor, frati intru spirit si cavaleri ai luminii am intalnit. Purtam camasi vaporoase, parul era usor ondulat, o cingatoare cu cristale fiecare si un medalion in centrul caruia un triunghi imbracat intr-un cerc mi-au atras atentia. Acest talisman il aveau toti fratii nostri, multi de altfel si radianti ca si Soarele.
Nu mergeam ci zburau, comunicau cu Munti Sacri, Natura, Cristalele, se impartaseau Unul pe Altul, se intalneau pe Varfuri, in Pesteri si in Poienite, aveau prieteni unicornii si ursii, vorbeau cu Totul. Privindu-i altfel sfere erau si interconectate iar in taina vremurilor erau pazitorii pragurilor, maestrii trecerilor, preoti desteptarii noastre. Ii regasesc acum printre noi fie copiii graalieni, zamolxieni, ramanezi fie adulti de cristal.
In acorduri celestiene, la finalul oricarui atelier, ei vin si ne imbratiseaza pe toti in Impreuna-Una.
Energia lor este atat de frumoasa, blanda, vaporoasa, bucuroasa. In pliul imbratisarii regasesc mirosul de ambra si in taina unimii simt taramul lui Acasa.
Mergand pe lana povestii, impreuna cu Esperantza am fost pe mai multe planete, 7 la numar lucrand ca invatatori cu copiii, consilieri interplanetari, deschizatori de portaluri, veghetori, alchimisti, traducatori.
Un aer bland de tovaras, prieten, apropiat a ramas intre noi si peste timp in Marea Trecere, deschizatori de Porti si gazde pe Noul Pamant, ne-am regasit.
Te imbratisez frate-sora. In florile sufletului, aerul nostru rodeste in mii de reamintiri……