In acelasi altar mangaiat de culori ceresti am zarit o fiica imbracata in alb cu privirea aurie si parul rupt din Soare care s-a ridicat dintre braiele de flori si ne-a imbratisat pe fiecare, bucurandu-ne sufletul in mare Dar. I-am simtit suvitele ca niste raze atingandu-ne iar ochii ne priveau atat de profund atat de stiut atat de aproape. Cand mi-a lasat in maini, un mic brau pictat de insasi sufletelul ei, am inteles…. insa uimirea, bucuria si dragul erau prea mari. Tu, RaMaNia?
Chiar eu….m-ai descris atat de bine si totusi nu m-ai recunoscut atat de usor. Insasi Fiica si voi Fiicele.
Eu v-am chemat, sa asezam din daruri si sa le ducem peste tot in drag ceresc pe raza lui Ra.
Sa fiti pregatite….mi-a spus si apoi au coborat darurile cele pe care entitatile preaminunate le spalasera cu lumina, le scosesera din sulurile vremii. Primele au sosit salbele cu bucurii in numar de 8, descriind o coloana a nelimiratii noastre. Erau roz-mov-albe si in freamatul lor Cerurile dar si Pamantul raspundea cu Bucurie. Apoi au sosit cununile, in numar de 12, pline cu daruri necuvantatoare dar roditoare in Unime. Ele apartineau Preoteselor si urmau sa atinga 144 de locuri in RaMaNia si 144 de inmultit cu 12 pe Planeta. Apoi veneau siragurile formate din sfere de diferite culori, fiecare talcuind ceva in sufletele noastre, ale tuturor. Erau atributele divine.
Au urmat braiele care contineau cunoasteri si alcatuiau insasi zestrea noastra dezvaluind in lumina din harnicia acestui neam, apoi veneau Maretiile si la final Trena care cuprindea inca dintru Inceput, Rodiri si Sensuri, nicicand pierdute, in adevar regasite si in mare frumusete revelate in taina lui Acum.
Le priveam cu drag, uimire si dor si lacrimile imi ungeau tacerea.
Fara sa spun nimic…RaMaNia imi sopti. Le duceti pe raza lui Ra pe toate Planeta. Fiecare dintre voi va sti. Fiecare dintre voi va primi din Rodire.
Straluciti. Imparatia este Aici iar Noi-Una.