Se întâmpla câteodata sa vina la mine cineva pentru a mi se plânge ca nu reuseste sa scape de un viciu care îl chinuie. Saracul de el, a încercat de sute de ori dar nici o data nu a reusit. Atunci îi spun: “Ei bine, dar asta e minunat, este de-a dreptul formidabil! Asta dovedeste pur si simplu cât sunteti de puternic!” Ma priveste uluit si se întreaba daca nucumva îmi bat joc de el. Atunci îi spun: Nu, deloc, nu râd de dumneata, dar pur si simplu dumneata nu-ti dai seama de propria forta. – Dar care forta? Eu nu reusesc niciodata, sunt mereu victima si asta este o dovada ca sunt slab. – Ba nu, nu gândesti corect. Sa analizam cum s-au petrecut lucrurile si ai sa întelegi ca nu glumesc deloc. Cine a format viciulacesta?… Dumneata. La început el n-a fost mai mare ca un bulgare de zapada pe care-lputeai tine în palma. Dar jucându-te mereu cu el, adaugându-i putina zapada, distrându-tesa-l rostogolesti, sa-l împingi, a tot crescut pâna a ajuns cât un munte care acum nu te mailasa sa treci mai departe. La început si viciul de care te plângi nu a fost decât un micgând, dar l-ai întretinut, l-ai alimentat, l-ai “rostogolit” si acum te simti strivit de el. Eibine, eu ma minunez de forta dumitale, dumneata ti-ai construit acest viciu, esti tatal lui,este fiul dumitale si este atât de zdravan ca nu mai reusesti sa-l pui la pamânt. De ce nu tebucuri? – Pai, cum sa ma bucur? – Ai citit cartea lui Gogol, “Taras Bulba”? – Nu. – Ei bine, ti-o povestesc eu. Bineînteles, povestea este mult mai lunga.Taras Bulba era un cazac batrân care îsi trimisese cei doi fii sa studieze la seminarul dinKiev, unde au ramas trei ani. La reîntoarcere, erau doi flacai voinici. Fericit ca-i revede,îsi manifesta dragostea parinteasca, în gluma, (cazacii se pare ca au un fel al lor, foartespecial, de a-si manifesta dragostea!) le-a dat un brânci. Dar baietii n-au luat-o ca pe ogluma, au ripostat si l-au pus pe tatal lor la pamânt. Când s-a ridicat, putin cam sifonat,Taras Bulba nu a fost câtusi de putin suparat, din contra, a fost mândru ca a fost în staresa faca doi fii atât de zdraveni.“Si atunci, de ce nu esti si dumneata la fel de mândru ca si Taras Bulba când vezi ca fiuldumitale te-a pus la pamânt? Dumneata esti tatal, dumneata l-ai hranit, l-ai întarit pringândurile dumitale, prin dorintele dumitale: deci esti foarte puternic. Dar, daca vrei, iatacum îl poti învinge. Cum procedeaza un tata care vrea sa-si cuminteasca fiul care facenebunii. Nu-i mai da bani, si fiul, lipsit de mijloace este nevoit sa reflecteze si sa-sischimbe comportamentul. Atunci, dumneata de ce sa îti mai întretii fiul? Ca sa-ti tina
- Highlight
- Add Note
- Share Quote
piept? Haide, strânge-i putin surubul! Din moment ce dumneata l-ai adus la viata, stii caai putere asupra lui. Altfel toata viata te vei lupta cu el sau vei suferi, fara ca sa gasestiniciodata mijlocul potrivit de a iesi din dificultate”.Din pacate, sunt prea putini aceia care ajung sa priveasca lucrurile astfel. Se lupta cudisperare cu anumite tendinte negative care se manifesta în ei fara sa-si dea seama capentru a ajunge acolo, au fost foarte puternici. Cu cât dusmanul din voi este mai puternic,cu atât aceasta dovedeste ca forta voastra este mai mare. Da, acesta este modul în caretrebuie sa gânditi.Observati numai cât sunteti de crispati când luptati cu voi însiva si câte greutatiîntâmpinati; se da o batalie grozava în voi si aceasta batalie va umple de contradictii. Deobicei considerati ca tot ceea ce este inferior în voi va este dusman si vreti sa-l ucideti;dar acest dusman este foarte puternic, caci îl caliti de sute de ani în lupta pe care o purtaticontra lui si cu fiecare zi el devine tot mai amenintator. Este adevarat ca avem dusmanicare traiesc în noi, dar daca ei ne sunt dusmani, este vina noastra care nu suntemalchimisti destul de priceputi pentru a transforma totul.Ce spune Apostolul Pavel ? “Mi s-a înfipt o teapa în carne. De trei ori l-am rugat peMântuitor sa mi-o îndeparteze si El mi-a spus: “Iertarea mea sa-ti fie de ajuns, caciputerea mea se împlineste în slabiciune”. Cel care simte o slabiciune în trupul, inima saumintea sa, se crede saracit, dar se înseala, caci aceasta slabiciune din el poate fi izvor debogatii. Daca toate dorintele i-ar fi satisfacute, ar ramâne pe loc. Pentru ca sa progreseze,el trebuie sa se simta îmboldit, întepat, si tocmai aceasta imperfectiune, aceasta teapaînfipta în carnea lui este cea care îl obliga sa lucreze în adâncime, sa se apropie de Ceruri,de Domnul. Cerul lasa sa avem anumite slabiciuni tocmai ca ele sa ne împinga spremunca spirituala, caci ceea ce este în aparenta o slabiciune, este în realitate o forta.Trebuie sa punem la munca slabiciunile noastre, pentru ca ele sa ne fie utile. Va mirati sispuneti: “Dar bine, slabiciunile trebuie sa le dam la fund, sa le anihilam!”. Încercati siveti vedea daca va va fi usor: voi veti fi cei învinsi. Problema se pune la fel cu oricedefect sau viciu, indiferent daca este vorba de lacomie, senzualitate, violenta, poftenemasurate sau vanitate, trebuie sa stiti cum sa le mobilizati pentru ca ele sa lucrezealaturi de voi în directia pe care ati ales-o. Daca vreti sa lucrati singuri, nu veti reusi.Daca va veti goni toti dusmanii, tot ceea ce va rezista, cine va mai lucra pentru voi, cine osa va mai serveasca?Exista animale salbatice pe care, cu rabdare, oamenii le-au domesticit si pe care acum letin lânga casa. Calul era salbatic, câinele era asemenea lupului si daca omul a fost în staresa le domesticeasca, aceasta s-a datorat faptului ca a stiut sa cultive în el anumite calitati.Cu siguranta ca ar putea îmblânzi si fiare salbatice, dar pentru aceasta omul ar trebui sa-sidezvolte alte calitati.Asa ca fiti fericiti: sunteti cu totii foarte bogati din moment ce aveti cu totii slabiciuni!Dar este absolut necesar sa stiti sa le utilizati si sa le puneti la lucru. Eu v-am datexemplul cu animalele, dar exista si alte forte ale naturii ca fulgerul, electricitatea, focul,
torentele… Acum ca stie cum sa le stapâneasca si sa se foloseasca de ele, omul seîmbogateste. Si cu toate acestea, la început ele i-au fost toate forte ostile. Oamenilor li separe foarte normal sa se foloseasca de fortele naturii, dar daca le spui sa utilizeze vântul,furtunile, cascadele, fulgerele din interiorul lor, se mira. Si, cu toate acestea, nimic nueste mai normal si atunci când veti cunoaste regulile alchimiei spirituale, veti sti cum satransformati si sa utilizati chiar si otravurile care sunt în voi. Da, pentru ca ura, furia,gelozia si altele… sunt otravuri; dar în Învatamântul Fraternitatii Universale veti afla cumsa le folositi si vi se va spune chiar cum sa va serviti de toate fortele negative din voi, dincare aveti din plin. Deci, bucurati-va caci aveti în fata o perspectiva buna.De acum înainte, în mintea voastra, totul trebuie sa se schimbe. Bineînteles ca nu trebuiesa va aruncati imediat asupra raului si sa începeti sa mâncati din el cu polonicul. Înfiecare faptura, chiar si în cea mai buna, sunt întotdeauna ascunse tendinte infernale carevin dintr-un trecut foarte îndepartat. Nu se pune problema de a le scoate pe toate deodata,sub pretextul de a le utiliza.Trebuie sa faceti mai întâi o punctie, sa preluati doar câtiva atomi, câtiva electroni pe caresa îi digerati bine. Nu este cazul sa va bagati în gâlceava cu Infernul caci el este cel careva iesi învingator. Trebuie sa stiti cum sa procedati. Trebuie sa continuati sa lucrati cufortele superioare prin rugaciuni, armonie, dragoste si, din când în când, atunci când dinadâncul vostru iese ceva care scoate ghearele, dintii, unghiile pentru a va provoca la vreonesabuinta, atunci capturati-l, luati-l în studiu în laboratorul vostru si faceti-l sa-si secreteotravurile pentru ca voi sa le puteti utiliza: veti observa atunci ca raul aduce tocmai acelelement de care aveti nevoie pentru a obtine deplinatatea. Dar, va repet, fiti foarte atentisi dupa cele ce v-am spus nu fiti nesocotiti si nu va coborâti sa va masurati cu raul. Nuspuneti: “Aha! Am înteles acum, las ca-i arat eu lui!” caci s-ar putea sa nu mai urcati.Unora li s-a întâmplat. S-au crezut foarte puternici, în timp ce de fapt nu erau suficient deancorati în bine, în lumina, si acum, bietii de ei, în ce hal sunt! Toate fortele negative suntcalare pe ei, pe cale de a-i distruge!Se spune în Talmud, ca la sfârsitul timpurilor, cei Drepti, adica Initiatii, se vor ospata dincarnea Leviatanului, acest monstru care traieste pe fundul oceanelor. Da, va fi sfârtecat,sarat… si pastrat, probabil în congelatoare. Apoi, la momentul potrivit, toti cei Drepti sevor ospata cu bucati din carnea lui. Ce perspectiva îmbucuratoare!Daca ar trebui sa întelegem aceasta literal, cred ca o multime de crestini, de esteti, ar fi pedrept cuvânt dezgustati. Dar trebuie sa interpretam si iata interpretarea. Leviatanul este oentitate colectiva care reprezinta locuitorii planului astral (simbolizat prin ocean) si dacaacest monstru va constitui într-o zi ospatul celor Drepti, aceasta însemneaza ca cel ce stiesa-si stapâneasca si sa-si utilizeze poftele si pasiunile din planul astral, poate gasi în eleun izvor de bogatii si de binecuvântari