Invoc lumina ta, Sfanta Treime
Puterea ta, Tata Divin,
Iubirea ta, Mama Cereasca,
Creativitatea ta, Copil de lumina
Treime in Unime sa fie!!!!
Pentru Om, Fratii mei/ Copiii nostri si frumoasa Ramanie!!!!
…
Caii Gratiei adeseori ma trezesc in noapte de obicei la trei pentru a merge in Templul Divin si a sluji pentru oras, tara, planeta, punand buchetul de rugacini in centru unui triunghi de lumina. Seara, cand stiu ca voi calatori, ma imbrac cu mai multe lucrari ceresti: meditatii, contemplatii, triunghiul iertarii, rugaciuni. Adeseori ma nevoiesc mai mult, cu lacrimi, oftat, cascat pentru a deschide portile ceresti.
Prinsi de idea de a dormi 8 ore uitam ca avem o misiune, anumite lucrari de facut, astfel ca scufundati in somnul zilei si al noptii ….ne trezim( daca ne trezim) cand bolile sunt prea grave si ochii implinirii, stinsi.
Noaptea ne dezvaluie prin reamintire, calatorii, scris conectiv, rugaciune, intrebari, puteri, daruri, intelegeri de care nu suntem constienti. Nu degeaba se spune ca noaptea este….un mare intelept!!!!!Bunicii nostri se culcau la 21 00 si se sculau la 3 dimineata sau la 5 rugandu-se in noapte apoi impletindu-se cu pamantul, ograda, nepotii. Intre 22 00 si 3 00 toate organele se incarca astfel ca daca ingerii vostri va trezesc ca sa onorati tara punandu-i cununa voastra de rugaciuni, nu ezitati sa o faceti. Veti primi multe daruri sufletesti si intelegeri spirituale care vor da o radianta aparte chipul vostru, construind din aproape in aproape corpul de slava, corpul christic, corpul de lumina.
Atunci cand mentalul colectiv doarme, caii Gratiei ne pot duce in Templul Iubirii sau in Templul Bucuriei sau in templul Copiilor Unimii. Cereti si vi se va da, Bateti si vi se va deschide. Cautati si veti afla.
Descoperiti in noapte dupa trei rugaciuni sau 3 scrieri initiatice de ce ati fost chemat/a de Caii Gratiei?!!! Care este talcul ascuns si darul noptii pentru voi?!!!!
M-am sculat….rugandu-ma la Tatal, spaland norii, eliberand ceata, activand credinta. Apoi am simtit sa asez toate darurile divinului feminin de jur imprejurul copiiilor avortati ai tarii noastre. Punand Braul Maicii ..am vazut trei ceruri si apoi umbralurile deschizandu-se pe nuante din ce in ce mai intunecate. Un tipat, un vuiet si o ceata rece, surda, inghetata aproape ca ma oprira. Puntea Maicii se deschise ca un drum in noapte…pe ea pasind 21 de fiinte minunate care unesc Cerul si Pamantul, intrupate dar si cu corp de lumina purtand ….Braul Ei, Sfanta Nastrapa, Valurile de Lumina, Crinii, Lacrimile, Cununile. Am facut cativa pasi urmand acest alai de lumina, ezitand si totusi cu ele. Azara m-a luat de mana si m-a adus aproape ….cat sa le pot cuprinde Chipul, Radianta, Bucuria. Paseau pe aceasta punte, lacrimand tinand aceste valuri, tesaturi, daruri cu …..maini de iubire. Treceau prin timpuri…..venind sa elibereze, curete, sa ridice in lumina. Puntea s-a oprit ….in dreapta fiind Copiii avortati spontan( cei pentru care se spune ca nu a fost voia mamei) insa cu toate acestea au plecat. Am intrebat-o pe AzaRa de ce….acesti copiii isi parasesc mamele mai devreme? !!!!!Au fost pacate nerecunoscute, patimi, suparari. Si n-au putut cobora…insa au starnit vantul cautarilor, spirala intrebarilor, impletirea cu Cerurile. De ce sunt aici? Pentru ca au nevoie de lumina christica ca sa urce. Si de unde vine aceasta? Din botezuri, fapte inaltatoare, bucurii, fapte placute lui Dumnezeu, daruri. M-am apropiat de aceasta statie a copiilor avortati spontan. Am coborat de pe punte intr-un fel de valtoare de ape rascolite, mugind, tipand in care puteam sa vad capete, corpuri, manute. Am simtit sa pun braul Maicii de jur imprejurul lor….corpurile lor cautandu-si Unimea, chipul lor capatand zambet, apele spalandu-si mugetele, devenind limpezi. O liniste cereasca …se aseza peste ei…fiecare copil primind val de lumina, cununita din raze impletite, flori. Maini de lumina ii spalau cu lacrimi si ii imbracau. Continuam sa pun daruri …..vibrand cu aceasta curgere unimica care spala sufletul Ramaniei de toate aceste tipete, vlaguiri, slabanogiri. M-am intors catre Azara……Copiii mamei mele….13 sau 14 s-au ridicat? Vei vedea imi spuse…..Din punte….se desprinsera…..22 de barci aurite si pe ele purtand fulare de lumina cu bascute sau caciuli… acesti copiii se intorceau Acasa. Se ridicau usor…..purtati de ape limpezi …mergand catre un taram frumos verde radiant….unde ii asteptau Familiile de Lumina. Cand barcile se opreau, energia Curcubeu ii imbratisa pe toti, creend intre sufletele lor si aceste familii, buchete de raze. Bratele noastre ii inconjurau cu daruri….deasupra cununile, dezvelindu-le, Cerurile.
AzaRa m-a intors la punte….pentru a continua Calatoria. Ne-a apropiat de o alta statie…a copiilor nedoriti omorati in pantec devreme. Am coborat de de punte….intr-o apa cu valuri mari….fiecare val ridicand in sus o ….poveste. Intr-o imagine se afla…..drumul fiecaruia, tipand peste timp. Mama, nu ma lasa….Mama nu ma arunca, Mama…..iti voi fi aproape!!!! Nu vedeam corpurile lor insa le auzeau soaptele, vocile amestecate cu aceste valuri, cautand cu disperare…. tarmul. Darurile au inceput sa coboare peste valuri si tasnirile de sunete…..linistind Mugetul. Din ape s-au ridicat hore intregi de copiii……unii mai sus altii mia jos toti tanjind dupa Lumina. Insa ceva ca o mana neagra ii oprea….sa nu plece. Sunt tintuiti aici de pacatele celor de pe Pamant. Se vor ridica dupa masura faptelor lor.Si darurile? Ii ajuta sa capete chip de lumina…si cand vor veni faptele….se vor ridica. Acum ii poti vedea si pe cei ai mamei…tale. AzaRa m-a condus la un val ….mare unde …..pe o barcuta erau 12 copiii acum frumosi …unul singur, trist, micut, vestejit…cu chipul tremurand, inotand in ape….venind, tipand, cerand ajutorul. Nu inteleg, am spus. E ultimul….El inca nu a primit chip de lumina. Urmeaza…chiar acum cand vei boteza. M-am apropriat ….si am vazut ca era un baietel…Ultimul pe care l-a avortat mama ta, ultimul insa ar fi fost pentru casa voastra…..o binecuvantare, o mare bucurie, un sfant cu multe daruri. Ce nume are? am intrebat….Ce nume vrei sa-i pui…..caci inca nu are nume si nici chip….Ioan…simt sa-i pun….si pronuntadu-i numele m-am apropiat de el. Inaintam greu, trecand prin rau de smoala, baie de foc si 9 perdele de tipete. Drumurile se separasera…ceilalti ramanand pe barca …Ioan fiind prins in valtoare. O sfasire m-a cuprins…si o tristete imensa mi-a invaluit pasirea. Darurile nu uita darurile….spuse AZaRa. Am luat valul, crinii, lacrimile…..l-am spalat de murdarii….si apoi l-am imbracat cu ele. Ioan era foarte mic, pricajit si fara chip. Mai multe maini de lumina…il imbratisau, ii daruia iubire, il primeau. Chipul i se lumina, capata trasaturi si o voce plina ….se auzi. Ma intoooooooorc….Ma intorc Acasa. Isi ridica bratele …….si dintr-o tasnire se urca pe barca. Cantand cei 13 se indreptau spre un tarm aurit unde mai multe familii de lumina ii asteptau. Energia curcubeu ii imbratisa pe toti. Vor primi drept divin de intrupare….si vietile voastre aici vor capata mai mult sens, mai multe fructe, mai multa bucurie. Am simtit sa ma uit in spate …..un vant aspru rascolindu-mi amintirile…Nu in aceasta viata dar in altele si eu am avortat. Am simtit sa-mi cer iertarea pentru acele vieti in care am refuzat, in care n-am participat la marea creatie, in care nu m-am aliniat la Voia Domnului. O lumina alba venita din Triunghiul iertarii imi spala chipul. M-am intors cu fata uitandu-ma ….la taramul atins de Gratie. Ioan….crescut deodata, cu capul radiant…facea cu mana la toate barcutele care capatau chip, la toti copiii care se intorceau Acasa. O raza mov-aurie ma atinse ……invelindu-ma intr-o mantie.
Acum mergem la statia copiiilor mari care au fost avortati tarziu. Intareste-te spuse AzaRa. M-am intors la punte privind apele care deveneau din ce in ce mai smolite, mai reci, mai iutite. Bucati de carne definite…pluteau pe aceste ape…..maini, picioare, capete. Erau vii si moarte cautand Primirea. Cele 22 suflete radiante…..pusera Braul, la mijloc fantana limpezitoare a Maicii, aruncara pe valuri crini de lumina, ii imbracara cu Sfanta Nastrapa iar deasupra asezara…. Cununile. Pe raze de lumina coborara si alte daruri…lipind bucatile intre ele, dandu-le Chip. Azara…imi spuse…Aici sunt mari pacate. Un val neagru mugi….si pe el am vazut mamele care facusera aceste pruncucideri. Erau si ele smolite la chip, triste, sfasiate. Mai multi serpi le sorbeau …vana, puterea, energia. Treceau prin viata amortite sau semimoarte sau neimplinite. Azara imi arata ….cum Alaiul ….aduse pe o unica barca, mai multe chipuri. Am pasit langa ele……impletind din lacrimi, valuri de lumina. O ploaie aurita le spala chipul si un vant bland le racori…manutele. Erau mari si mici, o singura imagine traducandu-le destinul Pe aceasta barca se aflau sfinte, genii, maestrii, inaltimi de oameni care n-au inflorit. Plutind pe ape…energia Curcubeu apropie barca de o singura Familie de Lumina cu 7 cununi deasupra. Sunt fii Unimii si cei intorsi acum, de aici isi vor porni calatoria. M-am uitat in barca cautand ceva……Un nisip fin imi atinse ochii……si o imagine dulce ma innaripa. Strabateam desertul cu o fetita mica, InTaRa de mana si o alta fetita in pantec. Seara se apropia si eu nu gasisem loc sa ma opresc si sa innoptez. Durerile facerii se pornira…..vuietul meu interior impletindu-se cu linistea frumoasa a desertului. M-am oprit…abandonandu-ma. Fetita se nascu, imi zambi duios si apoi pleca…ca o flacara mica. Imaginea aceasta isi croi drum peste timp. Si ea era acum in barca Unimii si ghid peste Timp. Am simtit sa o imbratisez ……multumindu-i.
Puntea se activa……chemandu-ma sa ma intorc….Am facut cu mana taramurilor, copiilor si m-am indepartat imbratisand Ziua copiilor intorsi acasa, a Copiiilor Primiti, a Sufletelor care se ridica.
Calatorind in noapte. Daruri. Despre copiii avortati….
