Dupa ce mi-am rasfoit vietile petrecute in Nepal in diferite temple si locuri-borne de Sens mergand catre Everestul interior, au aparut Provocarile.
O greva ca o flama a izbucnit pe 11 nov adusa de vantul alegerilor care vor avea loc pe 19 nov 2013 si tipetele strazii, cordoanele de politisti, blocajele in trafic au inceput sa ne testeze rabdarea, iubirea de tot si toate, compasiunea.
Am calatorit noaptea din Lumbini catre Palpa ca sa evitam intalnirile cu betele, oamenii suparati, polistii insa revarsarea diminetii ne a prezentat realitatea fara fard sau alte adausuri….aproape totul inchis, barbatii in strada stransi in anumite locuri, femeile ascunse prin casutele vestede, copiii zambitori jucandu-se fara sa stie ce se intampla, o pagina de prezent destul de dura pentru noi nealintatii care suntem pentru omuletii frumosi dar foarte saraci ai Nepalului, niste regi.
Ne-am pastrat linistea interioara si am lucrat in divinul din noi deschizand portile exterioare cu mult drag.
Intre 6 dimineata si ora 16 00 greva ne-a tinut intr-un fel ostatici intr-un orasel mic insa binecuvantat cu privelisti darnice si hranitoare unde glasul nostru interior nu s-a putut impleti decat cu muntele, soarele si trilurile copiilor nostri.
Un restaurant mic ne-a primit si acolo ne-am desfasurat fara cuvinte fularul credintei, detasarii, intelegerii….
Nu ne-a prins nici o clipa frica chiar daca mergand spre Pokara in apus, am fost opriti de peste 10 cordoane de polistiti si masini dubioase cu oameni inarmati care nu erau ai legii.
Ma simteam ca intr-un film divin cu doar o frantura din lumescul meu aici, adusa in aceste locuri de Ceruri si in acest anotimp al clocotului, binecuvantata cu tema iubirii de tot si toate si imbratisata de intreaga poveste.
Si drumurile se dezlegau si necuvintele rodeau iar noi eram impliniti pe aceasta mana a timpului.
Sarra si Stefan au fost pasapoartele pacii iar nevointele si initierile primite au fost ghizii nostri in labirintul social si politic.
Undeva in adancuri stiam ca vom curge fara probleme si ca Darul care Suntem va straluci insa realitatea avea uneori colti iar oamenii aveau fiare in ochi si agresivitate in palme.
Intr-un sfarsit dupa multe ore nedesenate pe harta calatoriei noastre dar traite foarte intens am ajuns in Pokara, o poarta spre muntele sacru, o bucurie a sufletului, un varf de intelegere, dor si Sens.