Delta te rasfata cu stari de cupa si povesti care depasesc cuvantul aducandu-ti in suflet, liniste, bucurie, frumusete.
Intr-una din dimineti am pornit cu barca sa ne imbaiem in Rasarit. Si nici nu ne-am desprins bine de mal ca ne-am impotmolit intr-un ocean de nuferi. Si parca mii de frumuseti s-au revarsat in suflet dezvaluind corola de minuni a Deltei. Bucurie si tristete usoara….Cum sa facem sa nu zdrobim nuferii cu vasla in asa fel incat sa iesim sa prindem Rasaritul dar sa ne si bucuram de aceste Zanute intrupate care ne pictau cu Galbenul lor….
Ca si in viata cand provocarile incep sa vina nu cu tepi ci cu miros de floare…..Prinsi de daruri as putea intitula un articol….Mi se intampla sa nu vreau sa ma opresc din scris pentru ca totul devine sub razele sufletului si se desfac atatea file ale cunoasterii….incat as vrea sa inaintez cat mai mult pe acele culoare frumos colorate care imi desfac intelegerea in mii de sensuri….si brusc apar Gazele mele adica Sarra si Stefan care vin cu cate o provocare draguta sa spunem sa inventam ceva sau sa desenam sau sa plecam in padure….
Si vrei in astfel de momente sa le faci pe Toate….si uneori se poate alteori e de dorit sa exersezi detasarea, bucuria, recunoastiinta orice s-ar aseza in clipa ta….
Si intorcandu-ma la nuferi am reusit sa-i iubim dar sa ne si eliberam pastrand linistea si facand totul foarte incet desi exista riscul sa pierdem Rasaritul. Si le-am imbratisat pe amandoua nascand in rasarit toate rozurile si cu nuferii toate nuntele de galben.