Cand eram mica imi placeau foarte mult versurile care tasneau din mine in rodire uneori cu zecile de poezii, spuse sau nespuse, scrise sau nescrise ca niste geometrii emitente de jur imprejurul meu, daltuindu-mi Pasul.
Tot timpul le simteam prezentele aurii, albe, roz, vioiciunea, graiul, care venea din Ceruri, cu cantec si iubire din insasi harpa sufletului curgand…
Mai tarziu am scris si chiar am publicat o parte din ele insa ceea ce imi face sufletul sa zburde este poiana aceea a copilariei, cu versuri simple nefardate, raurind din suflet ca niste raze de lumina care cuvantau in Unime.
Tot timpul ma simteam in stralucire dupa aceste scrieri in Ceruri si de fiecare data ma intorceam la ele, vazand pasarile de lumina si insasi Bucuria stralucind in Tot si Toate.
Si intodeauna, valsul sferelor era acolo si muzica lor si auriul care venea ca o ploaie plina de Sens.
Acum scriu in Porti si cand se desfac versurile cerurilor aceeasi bucurie ma inunda si freamat si zbor ….cu voi alaturi, largind versul ca o hora cu multe sfere, pe spirala atelierelor sau a calatoriiilor, in taina………valsand!!!!