Am simtit de vineri 26 iulie, ca ma cheama un loc frumos, drag copilariei mele numit Cobadin. In fosnetul serii m-am retras in gradina si pe borna de Sens pe care ghizii mi-au aratat-o am stat si am meditat.

Apoi m-am intors in casa, am curatat locul si spatiul si am plutit printre conurile de lumina care imi umplusera trena energetica stand printre flori, deschizand Cerurile, umplund versul lumii cu drag, liniste, frumusete.

In noapte pe cercuri concentrice, entitati alb bleo imi trimiteau energii si informatii in gemetriile celui de-la treilea ochi. O stea imensa statea deasupra mea dirijind aceasta transmisie. Simteam ca este o comuniune, o impletire, o conlucrare intre civilizatia din Centrul Pamantului pe care o vizitasem cu ceva timp in urma mergand pe cordonul argintiu care pornea din spatele casei si locul acesta. Ceva se aseza in mine ca o samanta de lumina ce crestea accelerat  boltind o veriga de misiune.

M-am sculat si am pornit cu cei trei copiii minunati, Stefan, Eva, SarRa spre manastirea Mariei Magdalena aflata la aproape 2 km de gradina si casa unde primisem indrumarea.

Mergeam prin Soare, innotand cu greu pe marginea soselei insa fericiti ca facem aceasta excursie impreuna….Si descriam fie un triunghi in care eu eram Centrul, Sarra varful, cei mici baza fie o aliniere de puncte in care din nou Sarra deschidea portile si eu inchideam configuratia.

Am ajuns sfarsiti de sete si am mers la altar. Parintele ne-a spus clipocind ca trebuie sa stam la toata slujba ca micutii sa merite sa fie impartasiti.

Am inghitit provocarea si am pornit in mine rugaciunea….Copiii cereau apa…. nu mai puteau rezista. Dupa o jumatate de ora i-am dus la maicute si am spus….Au nevoie de apa va rog mult, renuntam la impartasanie, au mers prin Soare mai bine de o ora si sunt topiti de sete….

Micutii au baut apa ….le-a revenit zambetul au inceput sa zburde printre flori…..Pe o raza de Soare mi-am deshis sufletul si am plutit peste timp….

Un templu frumos alb-bleo circular cu o fantana minunata in Centru m-a intampinat….Templul Mariei Magdalena…Era plin de flori, spirale, bolti frumoase cu fapturi cu aripi, geometrii emitente, melodii. L-am recunoscut. Acelasi in care am fost candva.

Si totusi de ce aceasta biserica este inca  dreptunghiulara purtand amprenta divinului masculin si nu circulara asa cum este templul dintru Adevar, Casa Mariei Magdalena?

M-am rugat la Maria Magdalena, am lasat daruri locului si m-am pregatit dat sa plec…..SarRa m-a oprit….Mami eu nu plec fara Sfanta Impartasanie….

M-am intors cu micutii si am intrat din nou in biserica….Preotul ne-a facut semn sa ne apropiem si ne-a umplut sufletele cu bucuria Impartasaniei.

Apoi am pornit spre casa altfel…..mai rotunzi, mai zambitori, mai frumosi….

Cand am ajuns in gradina, stiam ca punctul SarRei, borna ei de SENS,  va deveni Poarta SarRei.

Nu stiam cum sa o configurez insa deschizand Cerurile….totul s-a desenat de la SINE.

Un con mare frumos de lumina  a cuprins casa, gradina si apoi in interiorul lui au aparut geometrii emitente. Ceea ce simteam fizic era o ploaie de fluturi si o mare bucurie iar energetic cu SarRa alaturi pe varsta ei-val stiam ca lucrarea se face, ca darurile ei curg, ca spatiul acesta se transforma ….in Impreuna-Una boltind Cerul Dobrogei si rotunjind harta energetica a Ramaniei.

Bine ai revenit SarRa!!!! In templul Familiei Divine, triunghiul descris de tine-Maria Magdalena, Isus este recunoscut!!!! Te imbratisam si te iubim!!!!