Am ajuns pe 7 noiembrie la Pietrele Doamnei cu cateva minute inainte de ora nasterii mele. Soarele era bland, tandru, atingator de Sens aratandu-ne cararile sufletului cu suavitate, caldura dar si indrazneala. Ne privea dintr-un leagan al timpului parca asteptand sa intram in jocul pregatit de el si alti regizori, un joc cu multe raze-intelegeri fiecare urmand Pasul pana la marea revarsare in lumina aurie.
Am pornit repede micul asalt al Cerurilor oprindu-ne din cand in cand sa savuram bratarile portocalii, culmile pline de poveste, albul puternic al stancilor atinse de mireasma multor vremuri.
Ma simteam o eleva care ateriza intr-o ora care incepuse deja Preotesele-Profesori erau acolo la fel si alti elevi insa cununa nu putea fi facuta fara darul fiecaruia intr-o impletitura frumoasa comuna, atinsa de recunoastere, patrunsa de iubire, modelata cu drag, elan, bucurie. Simteam gingasia aplecarii lor ca si cum mi-ar fi spus…Ai facut un drum frumos, te asteptam……Vino sa asezi micuta daltuire in cununa aceasta pe care o pregatim impreuna pentru tara, planeta pentru noi-toti.
Am facut cateva cercuri de lumina in jurul Pietrelor apoi am pasit la Centru alaturi de Doamne, asezand intr-o tesatura ce parea atinsa de multe manute, micutul meu dar. Apoi valsul a continuat cu Preotesele si Elevii care se alternau. Initial erau 7 si 7 apoi am vazut cum 3 porti se deschid ca niste guri cosmice si in triunghiul de lumina creeat ….trei familii de lumina patrund in lucrare pe raza argintie, cea aurie si cea roz-mov aducand din alte timpuri si din alte versuri, darul lor. Erau multi si asezau cu mult drag, niste sclipiri frumoase cu care imbracau coroana inconjurand-o cu cercuri luminice talcuitoare.
Ora de clasa era o incununare a multor eforturi iar aceasta procesiune parea pregatita de mari si frumoase timpuri.
Mai multe triunghiri de lumina aparusera, bucurand Cerul interior, sustinand Reintalnirea.
Cununa se ridica tinuta de noi toti atinse varful fiecarui munte din hora unimii apoi nordul, sudul, estul, vestul crucii apoi se aseza pe fruntea tarii intr-un buchet de raze.
……
Preotese ale Unimii timpul a venit
Atingeti departarile cu Bucuria Voastra
Graiti la Centru in Ochiul Treziei
……..
Apoi Preotesele-Doamne s-au intors si au daruit Preoteselelor-Eleve niste semne-geometrii diferite dar care totusi isi dadeau mana creeand un fel de sirag cu frumoase intelesuri.
Daltuirea pe care am primit-o era un oval, un ou cosmic in care se afla o cruce.
Pentru o clipa toate geometriile s-au reunit dezvelind frumusetea conlucrarii impreuna, pacea insasi, unimea.
Apoi in centru o entitate frumoasa a aparut brazdand Timpul cu privirea-i blanda, ferma, adancitoare.
Melchisedec ne-a privit pe Toate la un Loc apoi ne-a lasat Darul. Un obeslisc alb-auriu care patrundea straturile de intelegere. Raza insasi. Puterea, Maretia, Recunoasterea.
Ne-am apropiat de el si l-am imbratisat lasand Raza sa atinga Centrul, sa aprinda Pasul, sa bucure Departarea.
La final Obeliscul s-a desfacut un n raze care apoi au redevenit o unica raza si atingere de SENS pentru dezvelire, asezare, inaintare.
In sarutul cerurilor, Muntii incununati erau plini de Lumina, Doamnele largea vazduhurile cu zambetul lor iar razele erau toate daltuitoare, pline de mireasma, talc.
Usor in cadru parca aduse de vantul desteptarii intrara niste entitati-stalpi de lumini, niste rasaritori care aveau fiecare cate trei brate. Aratau ca niste copacei si totusi diferiti.
Suntem maestrii-sustinatori, veghetorii. Primiti de la noi, cheia.
Apoi deodata calea s-a deschis si in sirag frumos toti pastratorii cheilor-lideri si initiati au inceput sa vina la Centru incepand cu Stefan cel Mare.
Cununa domnitorului era din 9 raze iar roba lui era plina de geometrii stralulcitoare. Zambea raurind pe peste toti. Ii simteam bucuria in ochi, fermitatea in pas, frumusetea.
Reintalinire, drag, raurire in vers divin.
Stefan a luat cununa si a pus-o pe capul tuturor apoi a asezat-o la Centru. Sceptrul lui a atins Muntii si Muntii si-au deschis arhivele limpezind in ochii nostri, Cunoasterea. Apoi cu sabia a taiat legaturile vremii si cu gand graitor a asezat Cavalerii in jurul mesei, daltuind pe o fila a timpului, Cuvintele….
…..
Veniti cu totii la masa Unimii. Veniti in gand, in soptire, in verbul vietii. Veniti.
…..
Apoi cercurile au inceput sa-si mareasca stralucirea si darurile la fel pana cand au devenit rau de lumina coborand peste munti, atingand Omul, transformand Pasii, Cautarea, Devenirea.
In unda orei 3, in centrul triunghiului o cununa stralucea……si multi sustinatori o atingeau cu iubire. Cununa se marea atingand continentul, planeta apoi revenea hranind ochiul acestui timp, Maretia lui, Frumusetea, Dragul.