De multe ori am nemarginirea in fata si un pian imens la care cant, scriu, visez, cu clape care singure se avanta in melodii frumoase si sustinatorii putin vizibili insa minunati in a nuanta acordurile si in a trezi Departarile.
Micuta fiind de multe ori am fost obligata sa merg sa iau lectii de pian apoi sa cant pe scena pentru ca parintii mei sa fie inundati de aplauze. Intr-un spectacol plin de epoleti, mainile mi s-au oprit si n-am mai stiut nici o melodie.
A amutit pianul exterior si s-a desteptat cel interior. Si s-a trezit in n octave in glas Ceresc, luminandu-mi Viata.
Nu va obligati copiii sa faca lucruri pe care nu le simt. Exista o orchestra interioara unde toti suntem muzicieni, dirijori, creatori de melodii si unde putem trai Totul intr-o ploaie de bucurie, cantec si beatitudine.
Aici nu exista public si aplauze insa fericirea umple Cupa Sufletului cu multe Intelesuri.
Ascultati Cerurile si Centru vostru va sti cand sa atinga clapele, cand sa dea voie glasului sa curga…..