In rugăciunea vie se deschid petalele inimii și simțim cum lacrima interioară se dezvăluie. Și o curgere frumoasă ne viiaza în priviri și gândurile pleacă, la fel și grijile și pe acest râul interior pot curge și cuvintele voastre alimentând focul divin. Și o Bucurie necunoscută se aseaza în noi și simțim Brațele Cerului și Pacea dumnezeiască. Și parcă nu mai suntem aici, percepem ca suntem mai ușori mai puțin denși și fuzionali cu Totul-Una.
Și parcă s-au limpezit toate și cuvintele pe care le spunem au un Tâlc aparte. Și chiar dacă nu vedem e mai mult Cer în noi și mai multă Bunatate și Smerenie. Și când ne conectăm de 3 ori pe zi poate cu aceeași rugăciune descoperim o savoare diferită, o dilatare și o comuniune care ne extinde ființa. Și nu mai suntem singuri ci o horă-spirală de suflete care unesc Cerul de Pământ.
Petalele inimii
