Atunci cand privesti un om cu ochi ceresti il vezi imbracat intr-un triunghi de lumina in centru fiind un oval luminic palpaietor, coaja in care el se dezvolta, oul. Si doar amintidu-si de rugaciune, post, fapta frumoasa, palpairea aceea creste, se dezvolta, straluceste devenind o sfera care comunica cu triunghiul de lumina. Pe drumul divin, cu fiecare pas in Dumnezeu, omul da grai Crucii care este, Triunghiului, Sferei. Si toti alcatuim o floare de lumina, din sfere radiante, o floare a iubirii, pacii, unimii din care tasneste Spirala Inaltarii.
Ce triunghi de virtuti va cheama? Ce forta treimica graieste prin voi? Ce ce forte ceresti va daltuiti viata?
Uneori uitam de Triunghiul sacru, mancati de nevoi de baza atinsi de aripa neagra a tentatiilor, indoiti. Apoi ne scuturam deodata intr-un post haina roasa de molii si pornim cu raul divin, bucuria curata in freamatul rugaciunii….sa imbratisam chipul christic.
Invoc lumina ta Doamne,
Iubirea ta,
Intelepciunea ta,
Discernamantul tau,
Coloana sa fie,
Cu ochi ceresti,
Din albastrul pur ne privesti,
Protejandu-ne, intarindu-ne, inaltandu-ne
In gand te chemam
Cu iubire imbracam,
Camasa ta!
Sau
Sunt floare de lumina, viu ceresc si gradina
In ochiul trezit.
…..