Peştera Veterani a stat dintotdeauna în atenţia căutătorilor de comori din întreaga lume, care susţin că vestitul tezaur din argint al împărătesei Mariei Tereza aparţinând Imperiului Austro – Ungar sau comorile ţarului sârb Obrenovici ar fi ascunse într-o cavernă închisă cu stânci. Se spune că în vremea lui Cuza, Obranovici, prinţul Serbiei, care se certase cu fratele său, Mihai, a trecut în România cu 80 de cai care cărau saci cu aur. Toţi soldaţii sârbi care au adus această comoară, după ce a fost ascunsă, au fost omorâţi. Se mai spune că singurul indiciu al locului unde este comoara, este o piatră pe care este încrustat un şarpe. Se vorbeşte şi despre comorile neamului Basarab, din care stareţul Nicodim, el însuşi descendent al familiei, ar fi luat o parte pentru a construi mănăstirea de la Tismana, iar restul comorii l-ar fi ascuns într-o peşteră din Clisura Dunării.
Legendele locului spun că, în peşteră, dacii au avut mult timp un altar unde se închinau lui Zamolxis. Cunoscută şi sub numele de „Peştera lui Veterani“, „Peştera din Pînza Curii“ sau „Peştera Piscabara”, grota este situată la o înălţime de circa 70 de metri deasupra apei, cu o lungime totală de 173 de metri şi o lăţime de 40 de metri. Peştera Veterani îşi are originea numelui după numele lui Veterani, cel care a fost aghiotantul lui Ianovici, comandantul armatei austriece cantonate la Caransebeş şi care a refortificat peştera la sfârşitul sec. al XVII.
Se crede că pe vremea dacilor, în Pestera Veterani exista un altar. Într-adevăr, peștera are o fereastră prin care răzbate lumina într-un mod straniu luminand centrul, miezul locului. Se spune că această lumină cade perfect pe altarul creat de daci si ramane aici ….timp de o ora.
www. adevarul.ro
………
Am intrat in pestera condusa de vantul bland, Dunarea cea frumoasa precum si un soare minunat care ne-a ramas in suflet la toti transportandu-ne in sala lui Zamolxe. Am ascultat-o pe ghida noastra ….intrebarile mele fiind asemenea unui val. De ce nu se numeste pestera lui Zamolxe avand in vedere ca partea ce poate fi vizitata este a vechilor daci, fortareata Veteranilor fiind etajul unu si doi cele care s-au scufundat, nu se mai vad nu mai pot vizitate? Insasi varful, etajul 3 este Templul Dacilor insa arheologii si istoricii o numesc Veterani desi aceasta fila a istoriei este sub ape…. Oare nu ne spune ceva acest lucru? Veteranii au plecat ….a ramas varful povestii, templul lui Zamolxe.
M-am asezat acolo unde se afla tunul si un soldat, candva altarul lui Zamolxe. Ochiul divin al pesterii era deschis si viu atingandu-ne cu Gratie, miezul. Deodata pestera s-a marit a devenit o sala imensa auriu-purpurie in centrul ei se afla pe un tron de piatra, Zamolxe iar in fata lui o spirala aurie, simbolul soarelui christic. Mi-am plecat ochii in fata acestei deschideri de Sens…….versul divin revelandu-l pe AraN ghidul meu.
Dacii credeau in soarele divin, imi spuse el, acel soare care se afla in spatele soarelui fizic. Obisnuiau sa absoarba lumina divina dimineata si seara, lasandu-se patrunsi, atinsi de aceste raze-spirala care le atingeau centrii superiori. Te afli acum intr-o sala al carei corp fizic se numeste pestera lui Zamolxe insa pe hartile voastre apare ca pestera Veteranilor.
AraN ma invita sa simt raza aurie, raza chistica. Aceeasi lumina, lumina christica imi spuse el…chiar daca prin timp Zamolxe, Isus au dezvelit-o.
Corpul meu s-a subtiat, lungit……strapungand viul locului. Pestera avea trei etaje in sus, trei camere multidimensionale, camera lui Zamolxe, camera unimii, camera Graalului. Se suprapuneau dar aveau si o identitate proprie. AraN imi spuse ca ma pot plimba cu raza aurie prin cele trei camere. M-am oprit in ultima, varful celest al piramidei cu doua etaje invizibile asezandu-ma la o masa rotunda frumoasa pe care se afla Sfantul Graal.
De jur imprejur erau preoti, cavaleri ai unimii, regine-preotese, stalpi divini, luminatori. In total 22. Mainile lor intinse catre Graal nu-l atingeau insa lumina lui se revarsa intr-un mod minunat in toti centrii lor. Sfere, intregimi, unimi.
Am lasat acest aur celest sa ma atinga intelegand ca marile comori pe care le tot cauta oamenii ….aici sunt… la aceste etaje invizibile unde ne pot conduce doar corpurile superioare si centrii transpersonali. Comorile nu sunt in pamant sunt aici si ele tin de marile adevaruri care strapung timpul cu aceasta raza christica asezandu-se in cupa interioara, cupa unimii pregatind in fiecare dintre noi intregimea, saltul, marea fuziune.
Am multumit raze aurii……si am iesit din pestera imbratisand soarele christic. Dunarea ne astepta spalandu-ne pasii, cautarile, intrebarile. Limpezimea ei era atat de vie incat mergand cu barca parca toate filele ceresti activate capatau un clar din ce in ce mare. Acum se dezvaluie aceste comori….in vasul curat care sunteti, in limpezimea omului regasit, intregit, frumos si radiant.
