Într-o duminica pe 1 octombrie acum ceva timp ne-am oprit la mănăstirea Poarta Alba după ce Dobrogea radiantă ne grăise într-un fel minunat prin mănăstirea Maria Magdalena din COBADIN, prin Sf Ap Filip, Mănăstirea Sf Maria de la Techirghiol, peștera Sfântului Andrei și alte locuri talcuitoare care ne chemaseră pe toți, sufletele noastre fiind deja înflorite de viurile unor pași care începuseră să rodească prin multe salturi de înțelegere căci viața unui adevărat creștin nu este legată de canapea ci de Traire, Chemare, Bucurie de Jertfa. Și pășind în locul unde multe lacrimi și multă rugăciune făcuseră ca Cerul să coboare ..și o poartă albă să cuvante……un chip frumos și plin de raze ne-a întâmpinat spunându-ne …Va asteptam!!! Și eram un alai de 33 de suflete și mulți copiii care zumzăiau și am fost invitate într-o sală plină cu bunătăți și pe parcursul a câtorva ore maică stareță de atunci, Eleodora ne-a dăruit la fiecare câte un cuvânt de TrezVie, izvoarele divine curgând prin ea …cu multă sinceritate, putere și forță. Și părea ca multe valuri se ridică și Cerurile graiesc, dansează, sopotesc în întreg spațiul unde mulți oameni fuseseră înfometați, bătuți, umiliți în lagărul Galeșu acum parcă prin Maini roditoare și Har….locul devenind plin de Bucurie, Graimi divine, Putere de Sine. Aceeași maica, poartă între Lumi ne-a primit și ne primește și la Periplava, un munte de viață dăruit lui Hristos, o voce care străpunge timpul, un buchet de flori pe altarul sfinților martiri de Aici. Am plecat ieri din București fără soare și am ajuns la Tulcea ..cu multă însorire ….și în ochi și în suflete. Si de când mă sunase Maica, în viul interior ii simțisem pe Sfinții de aici și toți Îngerii locului cantand cu Bucurie. Și nu mai contau cele 4 ore pe apă și alte 4 ore în mașină ca să să ajungi la Periprava căci este atât de multă Bucurie pe drumul acesta incat toate cele necântătoare pălesc ..și ceea ce rămâne este o natură vie, frumoasă care își interpretează toate operele până ajungi aici…un drum parcă al tuturor Timpurilor și ..mulți Grăitori Divini care îți vin în suflet la nunta Cerurilor cu Pământul.
Și de când am pășit pe pământul acesta sfințit cu lacrimi …ne-am prins în dansul cu copacii, cu viurile apusului, cu graimile ortodoxe, cu întregul loc care este o poartă de lumină și un scut protector pentru țara noastră împinsă în acest război ce nu mai este subtil pentru noi ci foarte vizibil aici la granița cu Ucraina unde zilele trecute tocmai bombardaseră și locul încă mai suferea…Și parcă nu era plânset ce găseam aici ci deminitatea Viului, puterea lui Acum, viața Divină….sfintii noștri pregatind totul cu toată dragostea și jertfa și dăruirea lor și noi doar invitati….Să fim pentru a așeza Cununile acestui loc în Impreuna-Una.
Adeseori în locuri machiate nu simți Bucurie însă aici deși lacrimile sfinților sunt peste Tot, puterea Rugăciunilor a deschis multe porți pentru a simți Cerurile Bucuriei, tărâmurile Înțelepciunii, Vocea lui Dumnezeu.
Periprava
