De la 0 la 9 ani ne intalnim cu etapa paradisiaca. Copiii plang avand nostalgia edenului pierdut, ei vad ingeri, culori, spun gandurile adultilor, comunica telepatic cu pisicile, cainii, se bucura cand se intalnesc cu gnomii si zanele, contempla apele, copacii, pasarile …manifestand bucurii ceresti, radiante unice, deschideri incredibile. Sunt vazduhisti, crosetand povesti prin copaci, dezvelind din viata dintre vieti, aducand Raiurile pe Pamant. Sunt atat de curati, frumosi si receptivi incat trezesc frecvente ale iubirii, bunatatii, rabdarii pe care noi parintii le-au uitat. Si asa apar reamintirile si se dezvaluie alte vieti sau viata dintre vieti cu anumite experiente prestabilite trecute in contractul nostru spiritual.
Imi amintesc cum imi venea sa-i fac plecaciuni Sarrei, pur si simplu tasneau din mine fara sa vreau, venite de departe apoi printr-o regresie spontana mi s-a revelat ca mi-a fost regina in vechiul Egipt. Un pic mai tarziu imi povestea cum m-a ales ca mama….Am intrat intr-o camera frumoasa…erau multe televizoare si in fiecare mama si povestea, mama si povestea.. Si am vizitat de multe ori camera aceasta pana cand te-am ales. Cu Sarra( fetita mea) m-am intalnit pe mai multe planete ea sosind in structurile mele cu 9 ani inainte de intrupare. O numeam InTaRa si cand scriam automat, primeam mesaje incredibile de la ea. Dupa intrupare am observat ca in intervalul 3-5 ani Sarra obisnuia sa se culce uneori foarte devreme in jurul orei 18 oo seara iar cand se scula a doua zi plangea uneori parca varsa tot cerul interior pe care il vizitase prin Lacrimi. O luam in brate si comunicand interior cu ea crosetam o poveste frumoasa. Intr-o zi mi-a zis….Mie imi place de tine ca mama, tu stii cand eu ma intorc Acasa( acel Eden pe care l-am parasit cu totii), tu stii cand eu comunic cu ingerii si cu Tatal. Intuiam ca Sarra calatoreste foarte mult in timpul somnului iar apoi deodata mi-arevelat cum zboara in camera in pielea ei de lumina.
Am observat ca dezvelirile copiilor apar intr-un mediu prietenos, in padure sau in parc sau seara in pat cand le citesti o poveste si aproprierea sufleteasca este mult mai mare nu mai apare distanta ci o tovarasie spirituala se activeaza.
Sunt copiii care scot la suprafata si vechile razboaie prin care au trecut. Asa sunt temperamentele colerice. Imi amintesc de Stefan care avea doi ani si o doamna draguta ii povestea despre o fetita buclata, delicioasa, blonda pe care intentiona sa i-o prezinte. Dupa maxim 1 minut Stefan jucandu-se s-a intors catre easi a spus cu o voce de adult: Unde este ca sa-i tai capul? Altadata sculandu-se in timpul noptii pentru a afla unde pleaca tatal sau in delegatie si auzind ca destinatia este Turcia ….a tasnit din el un raspuns neasteptat: Mami eu nu ma turcesc, nu ma turcesc!!! Si s-a intors in pat…lasand aceasta reamintire sa musteasca in noi. Temperamentele sunt karmice nu innascute cu alte cuvinte vorbim despre entitatile de care ne-am legat prin alte vieti. Formand un caracter christic, aceste entitati sunt eliberate din structuri, calutul naravas sau calutul melancolic fiind imblanzit de triunghiurile de virtuti care lumineaza caracterul.
In etapa paradiasiaca se desfac in parinti mari daruri cum ar fi scrisul conectiv sau clarcognitia sau metasenzitivitatea iar copiii lasati sa dezvaluie sunt ca niste copaci plini cu fructe care nu doar ne hranesc creativitatea ci ne dezvaluie si propria unicitate, radianta, poveste. Ei sunt in adevar maestrii, conectorii, butoanele ceresti, orice copil de cer mare venind sa creasca dreapturile divine ale parintilor, inmultind talantii familiei, activand mari daruri si intelegeri. Desi am urmat mai multe scoli de spiritualitate si am stat in preajma a multi oameni infloriti cu adevarat am avut roada prin scris, trialog cu oamenii, ateliere abia dupa ce s-au intrupat Sarra si Stefan. Deasemenea nici eu nici sotul meu nu am avut drept divin de casa astfel dupa venirea copiilor l-am primit prin ei.
In aceasta etapa practicati contemplatia, rugaciunea, comunicarea subtila cu copilul vostru. Lucrati si in Cer si pe Pamant, copiii fiind oglinzile noastre dar si indrumatorii nostri subtili. Ex: Treime un Unime graieste in copilul X. Spune-i ca-l rog sa ma ierte, eu il iert si fie ca Iubirea, Armonia, Pacea sa ne calauzeasca in Tot si Toate. Acesta este un exemplu de graime divina pentru a va achita facturile fata de ei din alte vieti si a aseza la carma relatiei voastre, un triunghi-calauza.
Treimea care ii ghideaza pe copiii in aceasta etapa este uimirea-bucuria-iubirea.
De la 9 la 12 ani exista o Trecere. Copiii incep sa se impamanteze. Apar aterizarile si dragalasele avioane incep sa dezvaluie vietile de razboinici sau lideri sau regi, reamintirile conducandu-i catre a vorbi ca niste conducatori in fata oglinzii, a organiza spectacole, a construi o fortareata. Cordoanele ceresti incep sa se taie si ei capata si grai pamantesc. In trecere ei spun: as vrea sa ma fac psiholog, scriitor si negustor de vechituri. si aceasta treime peste ani se activeaza descriind insasi Povestea. In acest anotimp copiii impletesc trairile ceresti cu descoperirea materiei. Trecerea nu este usoara pentru ca apar extreme emotionale. Nevoile pamantesti devin puternice …….taramurile magice estompandu-se. Insa calatoria din timpul noptii continua ei aducand peste zi, intuitii pline de flori. Triunghiul cu varful in sus straluceste mai putin….microfonul fiind luat de triunghiul cu varful in jos. Intre 0 si 12 ani reamintirile ne conduc pe noi parintii alaturi de copiii in taramul virtutilor. Atunci cand armonia-iubirea-pacea sau bucuria-intelepciunea-blandetea ne imbraca la nivel de gand, emotie, fapta si in valsul cu viata dam voie acestor triunghiuri sa ne sustina ca niste faruri micutii maestrii se bucura atat de Cer, de bucurii inocente cat si de Pamant de bucurii materiale. E important sa nu-i rupem pe copiii invitandu-i sa-si mentalizeze emotiile sau sa le bage sub pres. Ex Numai plange….Baietii nu au voie sa planga. Esti copil mare. Impietrindu-i ii invitam sa fie tati punitivi sau mame carieriste si reci sau fiice egoiste si razvratite sau fii razboinici manipulatori. Prin emotia se misca lucrurile in interiorul nostru, emotia fiind ghidul nostru catre vesnicizare. Emotia uneste centri de Sus de cei de Jos, adica Cerul de Pamant, dezarhivand marile cunoasteri, activand Calea, dezvelind Adevarul. Adultii mentali pot castiga pamantul prin diplome, bani, aplauze insa fara sentimente inaltatoare, ei sunt asemenea unor cactusi, ascutiti, neprimitori, intepatori.
Traind triunghiurile de virtuti in Impreuna-Una copiii isi reamintesc cu ajutorul parintilor cine sunt, de unde au venit, care este Calea lor si cum se pot Inalta. Si tot ceea ce trebuie sa stie un parinte este acest lucru: sa-i dezvaluie Drumul fara a-i face temele de viata.
De la 12 la 21 ani apare etapa cautarilor care poate fi condimentata cu razvratiri, alunecari, caderi dar si experiente inaltatoare din care se pot activa marii inventatori sau pictorii fara timp. E usor sa accesezi spirala descendenta cu triunghiul patimilor: droguri-bautura-sex insa mai simplu este sa calatoresti printre stele, iubind planetele, vorbind cu copacii, contempland apa, experimentand in dormitor o masina care sa te teleporteze. In aceasta etapa se intareste coaja, personalitatea, anturajul invitandu-te pe scena la microfon sau ca simplu baiat ocupandu-te de fire. Acum se contureaza rolurile de bomba sexi sau victima sau suparacioasa sau piticul moracanos. Adolescentii care isi cauta pasiunile sunt freamatori, cu multa energie, cu angajamente care se topesc usor, oscilatii multe, lupte interioare sau exterioare, emotii puternice. Este mult razboi in aceasta etapa pentru ca Reamintirile se ciocnesc cu Prezentul adica Triunghiul cu varful in sus se lupta cu cel cu varful in jos. Imi amintesc ca m-am dus la profesoara mea de psihologie( aveam 15 ani) si i-am spus ca Mozart canta la pian din reamintire, nu stia notele la varsta aceea ceea ce inseamna ca geniul este pura reamintire, aceste puteri venind din alte vieti dar si din viata dintre vieti. Rezultul acestei interventii a fost ca am primit nota 3 si ca mi s-a inchis gura. Am decis atunci sa las psihologia si scrisul si sa apuc de chestii concrete, puternice, tangibile. Insa Cerul mi-a trimis un alt profesor de psihologie care mi-a reamintit angajamentul facut in Ceruri si care m-a pus pe Cale.
In aceasta etapa e foarte importanta aproprierea de natura, de apa, de munti, de poieni inflorite. Parintii inceteaza sa mai fie muntii care ii ghideaza sau Inteleptii, luptele sunt pe toate razele vietii astfel ca e important ca adolescentul sa-si asculte sufletul la malul marii sau urcand pe munte. Aveam 16 ani cand am decis ca duhovnicul meu e marea astfel ca faceam adeseori 10 km pe jos vorbind cu valurile, pentru a-mi limpezi sufletul. Si ma intorceam acasa fara judecati in relatia cu mama, fara revolte in relatia cu tatal. In aceasta etapa parintii e de dorit sa fie aproape copiilor insa nu coplesitori, acaparatori, duri. Lucrarea din Ceruri a parintilor este mult mai importanta. Sa se spovedeasaca, sa posteasca, sa se roage fiind discreti in viata de zi cu zi. E important ca adolescentul sa-si activeze aripile si sa plece la 18, 19, 20 de ani. Fara libertate interioara, ei vor alege libertinajul adica aventurile, bautura, sexul. Iar libertatea o pot gasi doar respectand legea divina doar in Dumnezeu.
De la 21 la 24 de ani putem vorbi din nou de o Trecere, de la facultate la job cand pamantul te poate pacali daca nu ai discernamnat si cauti job-uri doar pentru bani nealasand Chemarea sa te ghideze sau poate inca nu ai curaj si preferi sa stai sub aripile parintilor sau indraznesti sa investesti in multe cursuri fara sa-ti dai voie sa asculti Cerurile. Este o etapa de tatonare a apelor profesionale, de agitatie a mintii si a inimii, de verva in deschiderea portilor sociale, de cete si limpeziri, de mari intrebari legate de Cale. Un tanar cu lumina christica mica nu-si va gasi darul din baltoaca drogurilor sau din oboseala noptilor. Darurile nu coboara in sufletele neaerisite. De ceea e important sa-i invitati sa se conecteze la Centrul lor stand in natura, sa se spovedeasca, sa citeasca carti de lumina, sa-si caute un Invatator/ Calauza/ Maestru, sa-si puna mari intrebari.
De la 21 de ani la 33 de ani sau de la 21 de ani la 44 de ani anotimpurile interioare se accelereaza. Incepem sa le simtim pe toate cu varfurile lor de munti dar cu prapastiile lor pentru ca Calea ne cheama. Suntem mai centrati dar nu Acasa. Dimineata e primavara la pranz e vara, seara e toamna iar noaptea parca e gerul bobotezei. Pasiunile s-au cristalizat si triunghiul care ne cheama este format din discernamant-clar-autenticitate. Oscilam intre un drum al comfortului si cararea Imparatiei unde incep sa mijeasca darurile. Triunghiurile karmice ne arunca in bucle emotionale si aresturi….insa continuam sa intrebam de Cale. In aceasta etapa …….apare impacarea triunghiurilor prin simpla impletire a intuitiei cu concretul, a rugaciunii cu comportante frumoase, radiante, a meditatiei cu business-ul, a reiki-ului cu fapte pline de jertfa. Prin impacare se dezvaluie Centrarea, miezul fuzionand cu coaja. In aceasta etapa simtim bucuria lui Acasa…chiar daca nu mentinem aceasta freventa.
De la 33 la 90 de ani urcam si coboram varfuri de munti in opera de cristicizare. Valsul sferelor ne ghideaza fie ca facem hand made fie ca ne ocupam de business. Curgerea ne reveleaza potentialitati care se unesc cu manifestul. Inteleptul sau adultul triunic se dezvaluie stralucind intr-un domeniu sau mai multe dar si Acasa. Razele vietii atinse de idei inaltatoare, sentimente frumoasa, fapte pline de jertfa ….stralucesc. Este etapa in care soarele interior s-a activat….ghidandu-ne pe Cale.
In acest vals…..cupa interioara se umple foarte des cu noi insight-uri. Ceea ce parea stiut se prabuseste, omul cu O mare dezvelind daruri incredibile. Aceasta etapa de activare a adultului treimic isi da mana cu prima etapa paradisiaca. Fructele din toamna si iarna vietii …….pregatesc semintele pentru o noua primavara. Copacul vietii, insasi soarele christic …straluceste.