In puzzle-ul cosmic totul se leaga frumos si simplu, pentru noi oamenii insa anumite lucruri sunt mai greu de patruns, adica de dus in vers divin si dospite. Nu ni se reveleaza decat in ochiul cosmic pe genunchii intelegerii, cu irisii raurind de cautare, drag si rabdare.
Decizia de a merge in Copenhaga la invataturile lui Dalai Lama am luat-o intuitiv, rapid, pe caii Gratiei astfel ca am ales sa ne oprim la trei gazde frumoase si nu la hotel desirand firul regasirii, pacii, iubirii, compasiunii.
Omul frumos care ne a primit a fost bunicul cosmic si tatal venit sa inchida triunghiul cu fiul, fiica in bucuria Unimii. Iosif se numea…..si nu intamplator. Aceasta gazda minunata, care se culca tarziu dupa noi care sa ne framante painea, sa ne o pregateasca pentru a doua zi mi-a dezvaluit inca o data ca in taina sufletului, iubirea este cea mai frumoasa limba.
Simplu, cald, plin de vorba buna, Iosif ne-a pregatit multe feluri de mancare, ne-a insotit prin oras, ne-a rasfatat cu mesaje dragalase, ne-a innaripat cu gesturi neasteptate, frumoase si rotunde ca niste rochii cosmice, venite parca de sus in corespondenta cu sufletele noastre deja largite de prezenta lui Dalai Lama.
Inca plini de mireasma, bucurie si miez, sambata seara am mers la un spectacol traditional cu muzica afganistana, apoi ne-am retras si am povestit despre tarile noastre, apoi am pornit spre casa lui Iosif …eu gandindu-ma la mesajul prietenei mele Luminita…care tocmai ne intrebase dragalas prin sms daca suntem bine, fusese semnalat un atac.
Curgand pe strazi cu frigul alaturi, parca incercand sa nu-l lasam sa ne striveasca entuziasmul am ajuns intr-o zona unde cred ca nu vazusem niciodata atat de multe masini de politie. Oamenii de pe strada se intorsesera brusc catre noi oarecum agitati, privirile lor erau schimbate, gesticulatia tuturor abundenta…. cand deodata am vazut cum o masina se deschide si cativa polisti innarmati cu carabine incep sa alerge…..impuscaturile s-au auzit foarte clar, strada parca a devenit mai stramta deodata….Am schimbat directia, ocolind nodul in care se desfasura lupta, am cautat sa ne retragem in liniste auzind in spate masinile vuind si oamenii strigand sa parasim locul.
Eram pe cararile cosmice mai devreme si acum …aici …..parca brusc activata de aceste miscari valuroase care inconjurau conul de lumina cu un anumit talc.
Invazia declarativa a lui Putin, Dalai Lama si apoi Atacul. Intotdeauna o revarsare de Sens atrage provocari si ele vin tocmai pentru a aduce in triunghiul descris de Patrundere spirituala, Discernamant, Patrundere la centru, o anumita Intelegere.
Ne retrasesem in scara unui bloc si asteptam un taxi un vuietul unei strazi pe care se scria istoria cu zgomot si foc, o istorie cu noduri karmice ce vroiau sa fie limpezite fara violenta si fara impuscaturi insa cheile pacii pareau inca greu de recunoscut si folosit.
Undeva in zarile mele, plutea zambetul lui Dalai Lama, cei 4000 de oameni si lucrarea lor frumoasa, Painea lui Dumnezeu apoi Linistea, Increderea si Dorul dupa acel Noi, Impreuna in care Marea Imbatisare hraneste Totul.