Padurea Letea

Era o zi insorita, blanda, cu izuri de toamna si multe triluri in aer. O masinuta descoperita ne-a lasat chiar la intrarea in Padurea Letea. Venind pe drum chipuri de copaci batrani, casute de lut si multi nori parca desenati de sufletele noastre impodobeau pasirea noastra cu o mireasma dulceaga, frumoasa, calduroasa. Simteam ca suntem primiti, ca padurea in chipul ei unimic ne astepta.
Ne-am asezat pe moviletele de nisip si am perceput bratele ei vii cum ne ating sufletele descotorisindu-le de poveri stiute sau nestiute.
Ma lasasem coafata de vant, impodobita de soare, visata de clipa.
Deodata am intuit prezenta a noua conuri de lumina si un spirit foarte batran care parca derula arhive. Doar una tinea de aceasta planeta restul erau ale unor planete mai batrane, planete-surori care aveau misiuni alaturi de noi, lucrari care curgeau chiar in aceste timpuri.
De ce aici? am indraznit sa intreb.
Pentru ca ne aflam intr-o intersectie de culoare care permit treceri, activari, configurari. Timpul aici este modelat de Unime.
Si ce se intampla cu adevarat?
Se limpezesc vremurile in lumina Trecerilor. Aici se primesc update-uri, se fac desarhivari, se trimit coespondentele fara timp, se unesc pasii, se intalnesc mai multe civilizatii in lumina unor misiuni comune.
Nu inteleg.
Aici timpul nu exista ai putea spune. Padurea se afla pe un nod atemporal care permite Trecerile fara intoarceri accelerate si chipuri imbatranite sau altfel.
Adica?
Padurea sutine anumite lucrari care se desfasoara intre mai multe civilizatii-surori. Locul e o poarta de lumina.
De ce azi?
E o minunata intalnire a Fiicelor pentru ca Acoperamantul Maicii sa sustina o noua Trecere Aici dar si pe Planeta.
Cum oare?
Acest acoperamant este plin de daruri pentru noi toti, de intelegeri unimice, de bucurii in tandra lumina a Regasirii.
Ce vrea sa ne spuna lucrarea in Sine?
Ca fiicele deschid hora si prin ele, Unimea este aici.
In vreme ce primeam aceasta informatie, conurile au devenit un cerc in mijloc aflandu-se Braul Maicii, Rugul cel Nears, Cununa Preoteselor, Crinii de Lumina, Valul. In chip unimic desluseam in toate aceste daruri, Tara noastra, invesmantata cu ele ca o fetiscana frumoasa.
Peste toate in roua dezmierdarii care parca`era formata din lacrimi de lumina am simtit Acoperamantul ca pe o energie alba laptoasa, care a venit spre protectie, sustinere, adancire.
Bine ati revenit Fiicelor. Padurea va imbratiseaza cu tot dragul si Maica la fel.
Apoi dimensiunea-timp a disparut si mai multe hore formate din sfere s-au suprapus nu total daltuind la mijloc, acolo unde se intersectau, Daruri.
Fiicele se apropiau de ele, le simteam Puterile apoi se indepartau Primind.
Dupa noua astfel de apropieri fiecare isi primise Unicitatea.
Impreuna-Una a auzit si apoi Padurea a revenit aurita mai mult si tot participanta la acele roti fara timp in care mai multe Fiice se intalneau, afirmandu-l pe Unul-Una.
Deasupra o cununa verde-galben cernea informatia pentru noi toti, pregatind Pasii.
Sunteti primite am auzit ultimele soapte.
Noi suntem Una am marturisit si m-am indreptat spre masina.
….
In tandra reintoarcere aerul era mai boltit iar copacii imbatraniti zambeau ca niste copiii surprinsi de joaca si totusi mari stiutori.
….
Mai multe vom vorbi la atelierul din 5 oct. Va astept cu drag,