Este o intrebare. Daca l-ar fi dorit ar fi reusit sa-l realizeze. Cate tragedii nu sunt provocate de niste oameni care afirmand ca doresc binele sunt incapabili sa actioneze echilibrat in fata unei mici jigniri, a unei nedreptati marunte!
Cel mai grav este ca chiar daca oamenii se plang de rau si doresc binele s-ar putea spune ca sunt mai convinsi de puterea raului decat de puterea binelui. Experienta le-a aratat (asa sustin ei) ca acela care vrea sa distruga fiintele si sa creeze dezordine reuseste mai usor decat cel care vrea sa devina util si sa indrepte o situatie; atunci de ce sa depuna atatea eforturi? Astfel se descurajeaza, nu reactioneaza sau se lasa chiar antrenati sa actioneze si ei rau.
Inteligenta Cosmica nu a dat binelui si raului puteri egale. Dar cum sa-i convingi pe oameni cand ei pretind ca au sub ochi doar triumful raului?
Binele exista si nu numai ca exista dar in timp suntem obligati sa constatam ca in final invinge mereu. Daca nu veti pastra credinta de nezdruncinat in bine, inseamna ca nu credeti nici in binele din voi. Ei da! Admitand ca in jurul vostru exista numai rau veti avea posibilitatea sa va agatati de binele care exista in voi pentru a-l intari, a-l intensifica. Nu este oare aici o certitudine ce ar putea da un sens vietii voastre orice s-ar intampla?
Daca exista ceva de care sa fiti convinsi este ca binele va invinge intotdeauna raul.
Cineva va spune: Eu vreau sa fac un bine, ma rog petru bine, cer Domnului sa ma orienteze pe calea binelui dar ma poticnesc mereu si fac prostii. De ce ma lasa Domnul sa ma ratacesc?Desigur tot Dumnezeu este de vina, nu el?!….
Aceasta fiinta minunata vrea binele? Sa incerce sa fie un pic cinstita si sincera: de acord ea doreste binele dar un bine usor de realizat, un bine ce nu ii deranjeaza proiectele personale, un bine ce nu se opune dorintelor ei de confort, de placere, de bogatie, de placere, de marire.
Ce mai poate face atunci Domnul?
Orice fiinta care vine sa se incarneze pe pamant poarta in ea germenii celor doua lumi: inferioara si superioara. Omul are aceasta caracteristica: el este in acelasi timp divinitate dar si animal. Da, intalnirea celor doua lumi face din el Omul si ele nu se pot separa. E important sa lucram cu raul pentru ca el sa colaboreze la manifestarea binelui.
Credinta in bine reprezinta bazele esentiale ale vietii noastre psihice. Oricare ar fi calitatile, insusirile ce le posedam daca nu credem in ele le putem pierde.
Gradul de evolutie al unui un om se masoara in capacitatea sa de a-si pastra credinta in bine. Astfel invata sa suporte incercarile, sa lucreze asupra lor si sa le primeasca binecuvantarile.
Sarcina domnului nu este sa ne raspunda nevoilor noastre de bunastare ci sa ne ajute sa crestem, sa devenim mai buni, mai intelepti si liberi ca si el.
Cand suferiti rugati-l atat… sa va ajute sa suportati durerea pentru a extrage din ea toate binefacerile.
Orice s-ar intampla discipolul unei scoli initiatice nu trebuie sa-si piarda credinta in Bine ci sa-i ceara Cerului sa-l ajute sa-si continue misiunea.
Sursa: Omraam Aivanhov