Draga Cami,
Vreau sa-ti impartasesc trairea avuta astazi, in timpul meditatiei si am sa-ti scriu si trairea cu Thoth, despre care ti-am povestit le botezul micutei Sofia. Stiu ca ti-am zis de atunci ca ti-o trimit, dar am uitat. Insa trairea de astazi mi-a amintit de ea si ai sa vezi si tu de ce.
Am sa incep cu trairea avuta astazi.
Dupa ce mi-am facut iertarile in triunghiurile cu care lucrez, a aparut Ra, care m-a luat in brate, contopindu-ma cu lumina lui. Devenisem si eu un mic soare. Ma bucuram si traiam din plin acest sentiment. Langa mine a aparut Isus si m-a luat cu el. Am zburat printre norisori albi, pufosi pana la templul meu. Mi-a spus ca e momentul sa mai deschid o poarta. Statea in dreapta mea, iar in stanga mea a aparut Arhanghelul Mihail (aceste doua entitati m-au insotit tot timpul in calatoriile mele de astazi si anterioare…). M-a intrebat daca sunt pregatita sa o fac. Bineinteles ca da. Atata timp cat ei sunt langa mine sunt pregatita de orice. In fata mea s-a profilat o poarta inalta, dubla, de culoarea cerului senin. Am deschis poarta si am pasit, cu Isus si Arhanghelul Mihail alaturi. Eram intr-o livada plina de pomi infloriti, strabatuta de o carare (arata mai mult ca o strada…) lata, neteda, lina, fara gropi, fara denivelari. Vazduhul era plin de petale de flori, albe, moi, ca niste aripi de fluturi, care se revarsau ca o ploaie peste intreg peisajul. Mergeam pe carare bucurandu-ma de insotitorii mei si de senzatia acelor petale pe pielea mea. Isus mi-a facut semn sa ma uit in urma mea. Am vazut, astfel, ceilalti ghizi spirituali ai mei si multi ingeri, care ma urmau in liniste. Vazandu-i m-a cuprins un sentiment de fericire. Tot mergand pe carare, am ajuns langa o fantana de piatra, de culoare deschisa. Ne-am apropiat de ea. M-am aplecat usor si ma priveam in apa din fantana. Pe marginea fantanii se afla o cupa (Sfantul Graal gasit intr-o alta traire) din cristal transparent, dar mat. „Bea!” mi-a spus Isus. Si l-am ascultat. Am luat cupa si am cufundat-o in apa. Apa nu era foarte rece, ci era placuta la atingere. Am baut. Simteam cum apa imi curge in corp raspandind o senzatie placuta. M-am privit in apa fantanii si am vazut cum incep sa stralucesc. „Simte cum fiecare celula din corp se vindeca; ADN-ul se rescrie; magia iti patrunde in corp” imi soptea Isus in timp ce eu priveam corpul luminandu-se din ce in ce mai tare. Fizic simteam furnicaturi in intreg corpul.
Am ridicat privirea si in zare am vazut un lac mare si ceva alb plutind pe el. „Ce frumos! Doua lebede…” am spus eu, entuziasmata de descoperire. Arhanghelul Mihail a zambit, spunand: „Nu sunt lebede. Sunt doi dragoni albi. Sa mergem la ei”. Desi erau departe, am ajuns la ei intr-o clipita. Unul din dragoni s-a apropiat de mal, privindu-ma. A suflat o data asupra mea. Am simtit un curent racoros mangaindu-mi corpul. „Mi-a deschis complet toate chakrele” mi-a trecut mie prin minte. Dragonul a suflat inca o data, de data aceasta foc, dar un foc bland, care nu ardea, ci curata si proteja. „A curatat aura si a intarit sfera mea de protectie” am gandit eu. Deasupra mea s-a ivit un inorog care a suflat si el. „Mi-a purificat chakrele si aura” imi rasuna in minte. Apoi si-a atins cornul din frunte de sfera care ma inconjura si fire aurii au inceput sa o strabata, curatand, purificand si protejand totul. Mi-am vazut corpul in interiorul aceste sfere mari, alb – aurie. Chakrele erau toate deschise invartaindu-se ca niste discuri mari colorate (cele 7 chakre principale) sau albe, aurii, argintii (celelalte chakre). Am pornit in zbor cu acel dragon. Ne-am plimbat o vreme, bucurandu-ma de zborul lin, pana ce am coborat langa un copac, pe malul unui rau. Am luat copacul in brate, simtind cum imi cresc radacini ramificate, puternice. „M-am impamantat” mi-a rasunat in minte. Simteam cum Mama Pamant trimite energia sa vindecatoare prin aceste radacini. M-am apropiat de rau, pentru ca vazusem nuferi roz plutind pe apele curgatoare. Un nufar s-a abatut de la traseul sau, apropiindu-se de mal. L-am luat intre palme. In mijlocul sau era o zanuta care mi-a zambind, fluturandu-si manuta ei delicata. I-am zambit si eu. Apoi a suflat un praf auriu stralucitor asupra mea. „Praf de zane” mi-am spus in sinea mea, zambind. Am pus nufarul la loc, si si-a urmat cursul, dus de apele curagtoare ale raului. Mi-am privit imaginea in apa: corpul meu era luminos de la apa bauta anterior si sclipeam toata de la praful de zane care imi acoperea corpul.
Isus s-a apropiat de mine si mi-a inmanat o sfera. Am cuprins-o in palme. Uitandu-ma la ea am observat ca era, de fapt, planeta noastra. Si in timp ce o tineam in brate simteam cum prin mine curge energie primita de la Mama Pamant, de la Tatal Ceresc si de la zanute. Toata aceasta energie curgea spre planeta noastra curatand-o acolo
unde avea pete intunecate.
Cand am revenit acum si aici, in timp ce scriam „aventurile mele”, mi-am amintit de o traire avuta cu aproape 3 saptamani in urma, alaturi de Thoth si Isis. Este vorba despre acea calatorie despre care ti-am vorbit si pe care o sa ti-o relatez in cele ce urmeaza.
L-am chemat pe Thoth sa vina alaturi de mine. In timp ce il asteptam, am inceput sa zbor pe niste aripi invizibile. Aerul se ondula sub mine, permitand inaintarea. Totul era scaldat intr-o lumina aurie. Am zabovit pentru cateva minute pe varful Marii Piramide. Un cristal mare s-a activat si o coloana de lumina a coborat din cer, prin acel cristal, pana in strafundurile pamantului. Thoth m-a luat de mana si in mare viteza am strabatut camerele si culoarele Marii Piramide. Am ajuns intr-o incapere foarte mica si intunecoasa. M-a intrebat daca sunt pregatita. N-am stiut ce sa-i raspund decat ca el ar trebui sa stie mai bine decat mine daca sunt sau nu pregatita. S-a uitat la mine si mi-a spus ca sunt. A facut un semn si sub noi s-a desprins o platforma rotunda care s-a lasat in jos, intr-o incapere mare, cu multe coloane si scaldata intr-o lumina asemanatoare cu cea produsa de faclii (dar nu existau faclii sau alte surse de lumina). In fata noastra, pe trei tronuri, se aflau trei forme luminoase, care m-au intampinat cu drag. Am inceput sa vorbim si discutia s-a indreptat usor spre Atlantida. Am oftat usor spunand ca mi-e dor de Atlantida. Mi-au raspuns ca Atlantida va rasari din nou, atunci cand lumea va fi pregatita sa primeasca tot ce are ea de oferit. M-am bucurat ca un copil sa aflu acest lucru. M-au dus intr-o incapere mare, unde se odihneau multe trupuri.
Ne-am apropiat de un trup de femeie micut, slabut. Pielea era de culoare maslinie, iar trasaturile fine, frumoase. Pe brate avea bratari de aur cu pietre pretioase. O rochie alba cu reflexe bleu ii acoperea trupul, iar mijlocul ii era incins de un brau auriu. Chipul ii era linistit. Eram usor fascinata de aceasta femeie. Mi-au spus ca este trupul meu din Atlantida, asa cum celelalte trupuri din incapere apartineau altor spirite din Atlantida. “Aceste trupuri vor umbla din nou, vii, pe acest pamant, atunci cand Atlantida va renaste. Pana atunci, trupurile se odihnesc aici, in timp ce spiritele se nasc si renasc in alte trupuri omenesti” a spus Thoth. Am simtit cum inima imi era cuprinsa de fericire si un zambet larg a rasarit pe chipul meu.
M-au luat de acolo si m-au dus in alta sala, in mijlocul careia era un piedestal. Pe acest piedestal o floare mare, luminoasa, alba, se deschidea in mii de petale. O vapaie s-a inaltat din mijlocul ei – o alta entitate luminoasa. In urma unei discutii avute, a luat din acea floare o scanteie si mi-a dat-o mie. Nu mi-a spus ce fac cu ea, doar statea si ma privea. Am ezitat putin, dar am considerat ca cel mai bine ar fi sa inghit acea scanteie. Si asta am facut. In acel moment, scanteia a inceput sa se multiplice si intreg corpul mi-a fost invadat de acele scantei. Entitatea luminoasa din floare mi-a spus sa nu uit ca acolo unde e lumina nu poate exista intunericul. Am plecat cu Thoth. Am ajuns la suprafata doar pentru a ma duce prin alte coridoare subterane pana intr-o sala mare, unde se afla o statuie. Era statuia lui Isis. A aparut in fata mea. „Bine ai venit in casa mea!” mi-a spus si m-a imbratisat. Am simtit cum imi cresc niste aripi mari, aurii. Era darul ei de bun venit. Langa ea a venit si Nefertiti si, impreuna, ne-am indreptat spre o masa micuta, dar inalta, cu nisip pe ea. Au inceput sa murmure niste cuvinte neintelese si sa deseneze in nisip – triunghiuri, sfere, spirale, semnul infinitului. Acest ultim semn s-a marit, iar noi am devenit niste sfere care urmau traseul descris de semnul infinitului. Cand am revenit la forma noastra, nisipul de pe masuta se transformase intr-o bucata de aur. Ele mi-au intins aceasta bucata de aur, dar eu le-am rugat sa o transforme in pulbere ca mi-e mai usor sa o iau asa. Asa au si facut. Au transformat aurul in pulbere si au presarat-o peste mine. O ploaie de a aur s-a revarsat asupra mea, accentuand sclipirea pe care o avea deja corpul meu. M-am intors fericita si sclipitoare la suprafata.
Aici s-au activat conurile acelea de lumina, despre care vorbesti si tu. Astfel, prin conul superior primeam energie de la cer, iar aceasta se revarsa prin conul inferior hranind pamantul si luminandu-l unde era nevoie.