Vreau sa-ti mai povestesc trairile mele de ieri. Are legatura cu delfinii. Cu ei ma intalnesc de cate ori vizitez Atlantida, dar de data aceasta am vrut mai mult.

Mi-am dorit sa revad delfinii, asa ca i-am rugat pe insotitorii mei, Arhanghelul Mihail si Isus, sa ma duca la ei. Am ajuns, din nou, in Atlantida si ne-am indreptat spre plaja. Ne-am plimbat putin pe nisipul fin, in asteptarea delfinilor. Au venit 2 delfini la mal. Impreuna cu ei am pornit spre larg. Inotam cu ei, ne jucam in apa, faceam sarituri, bucurandu-ne de apa, de soare, de libertate. Apa era calda si primitoare iar compania delfinilor si jocul nostru imi umpleau sufletul de bucurie. Ne-am oprit la un moment dat, iar delfinii au inceput sa inoate in cerc in jurul meu. Inotau din ce in ce mai repede, iar in jurul meu se forma un vartej, care se ridica usor spre cer. Privem apa ridicata de vartej in jurul meu si cerul de deasupra mea si totul era inundat de o lumina aurie, care a devenit din ce in ce mai intensa, pana nu am mai putut vedea nimic. Dupa un timp, lumina a scazut in intensitate, pastrandu-si culoarea aurie. Am putut vedea ca ma aflam pe o plaja noua, necunoscuta, neexplorata pana acum de mine. Nisipul auriu era presarat de pietre mari, de stanci. Pe una din stanci statea un barbat frumos, care privea atent marea. L-am salutat. S-a intors spre mine, s-a ridicat in picioare, aratand cu mana dreapta marea. Era tanar, in jur de 30 de ani, cu parul saten deschis, pana la umeri, usor buclat. Purta o camasa lunga pana la jumatatea pulpelor, stransa la mijloc cu o curea, a carui catarama era impodobita cu un delfin. Pantalonii era aproape stransi pe picior si erau bagati intr-o pereche de cizme inalte pana la jumatatea gambei. Pe cap purta o coroana de aur, asemanatoare unei bentite, iar in mijlocul ei, pe frunte, avea un safir albastru inchis. Pielea lui reflecta lumina, facandu-l sa para ca este scaldat in acea lumina aurie. L-am intrebat cine este si mi-a spus ca a fost printul lor (al delfinilor), dar ca acum este pazitorul sau aparatorul lor (?). Mi-a spus ca nu au avut mereu aceasta forma, ci ca au fost nevoiti sa o adopte ca o masura de aparare. Cei doi delfini care m-au insotit s-au apropiat de mal si cand au pasit pe nisip s-au transformat in oameni. Erau de o statura nu foarte inalta si aveau aceeasi piele lucioasa, care reflecta lumina, dar a lor avea reflexe usoare albastrii. Printul mi-a marturisit ca a fost o vreme cand oamenii traiau in armonie cu vietatile marii, cu delfinii, cu balenele. Mi-a aratat cand oamenii din Atlantida vorbeau cu delfinii, intelegandu-le graiul. De asemenea, mi-a spus ca delfinii sunt spirite evoluate, intelepte, care au multe daruri de oferit si ca sunt aici ca sa puna o piatra importanta in fundatia evolutiei noastre spirituale. Printul s-a apropiat de mine, scotandu-si de la gat un lant de aur. A pus acel lant in jurul gatului meu. La capatul lantului era un delfin de aur. M-am gandit la un moment dat sa-l intreb cum il cheama, dar nu am facut-o. In schimb, in minte imi rasuna, in mod repetat, numele MyRiAd (Sper ca l-am retinut corect. Nu stiu daca acesta este numele lui sau nu…Pur si simplu asta imi rasuna in minte.). Langa mine au venit Isus si Arhanghelul Mihail. S-au salutat cu printul ca si cum ar fi fost cunoastinte vechi. Cand mi-am luat ramas bun de la print, mi-a spus ca ma asteapta acolo ori de cate ori doresc sa-l vad. Am plecat de pe acea plaja si am ajuns intr-un loc plin de flori mari. Printre flori se zareau case albe, cu acoperisurile sub forma de cupole. In vazduh zburau fluturi de diferite culori. Aceeasi lumina aurie scalda totul. Sufletul imi era inundat de fericire, de liniste, de pace. Nu am apucat sa vad multe detalii (asa cum am vazut pe cealalta planeta), dar stiu ca m-a cuprins sentimentul de “acasa” si cu acesta m-am intors aici.