Inainte de culcare ma gandeam cu bucurie la atelierul ce urma sa vie, cel dedicat preoteselor.
In toiul noptii, am fost trezita din somn. Nestiind despre ce e vorba, am decis sa stau intainsa in pat, in incercarea de a adormi din nou. La scurt timp, dupa ce am inchis ochii, m-am vazut stand sprijinita cu spatele de trunchiul unui copac mare si stufos. Am simtit niste brate invizibile care m-au cuprins cu dragoste. Simteam cum copacul trage toate energiile negative din corpul meu, iar Mama Pamant imi trimite, prin intermediul acelor brate, energia sa vindecatoare. Deasupra mea, Ra imi trimitea energia lui, prin razele sale. Corpul a inceput sa se umple de o lumina aurie, intensa. Mainile au inceput sa emita raze. Le contemplam, studiind fiecare raza si felul in care tasneste din maini si senzatiile care apareau in acest proces. In fata mea a aparut un lup mare, alb. Pe masura ce acesta se apropia de mine, privirea imi era atrasa de ochii lupului, care deveneau din ce in ce mai mari. Privindu-i cu atentie, am putut vedea in ei Ramania, cu apele sale curgand, padurile si lanurile unduindu-se sub adierea vantului, muntii inaltandu-se mandri catre cer, animalele alergand libere, oamenii razand. Apoi, intr-un mod rapid, ca si cum ai vedea un film pe repede-inainte, au inceput sa se desfasoare imagini din istoria poporului, din zilele noastre pana in negura timpului. Lupul s-a apropiat de mine si, intr-un fel de plecaciune, si-a lipit frruntea de fruntea mea. L-am cuprins cu bratele. Mainile au inceput sa emita din nou raze intense de energie. Sub actiunea acestor raze lupul s-a transformat intr-o sfera. In unele locuri sfera avea pete mai intunecate. Dar, pe masura ce imbratisam aceasta sfera trimitandu-i raze de lumina si iubire, a inceput sa se curete si sa straluceasca din ce in ce mai tare. Cand petele au disparut in totalitate, sfera s-a ridicat usor, ca un balon de heliu.
Din sfera Ramaniei au inceput sa plece punti de lumina de diferite culori catre alte sfere, care la randul lor erau unite prin punti de lumina de alte sfere s.a. Astfel, s-a creat o retea formata din sfere interconectate prin punti de lumina. Aceasta retea s-a unit intr-o frumoasa sfera mai mare. Am prins cu mainile aceasta sfera si am adus-o la nivelul chakrei 4. Raze de lumina continuau sa iasa din maini si sa curga spre aceasta noua sfera, sfera Pamantului. Alaturi de mainile mele au aparut alte maini si alte maini, care hraneau sfera si o sustineau. Privind la ceilalti, am putut vedea chipuri cunoascute, chipuri ale unor oameni care participa la atelierul tau (pe o parte ii stiam dupa nume, pe altii doar dupa chipuri…). Pamantul a inceput sa se invarta, din ce in ce mai repede, mai intai in jurul axei sale, apoi pe o orbita. In momentul in care a inceput miscarea sa pe orbita, am putut vedea dincolo de ea, alte sfere (planete), galazii, intregul Univers, in culori vibrante, minunate.
Manutele care se aflau jur-imprejurul Pamantului alcatuiau acum un cerc mare in jurul Universului, care a devenit o sfera mare, alba, de o lumina calda. Ni s-au alaturat entitati de lumina de pe alte planete, alcatuind un cerc concentric cu al nostru. Apoi alte spirite luminoase au venit, facand acelasi lucru si altele, si altele. Astfel, in spatele nostru s-au format multe cercuri concentrice, avand in centru Universul. Benzi de lumina uneau entitatiile de lumina cu cele din cercurile anterioare lor, unindu-se astfel cu cei aflati in cercul nostru. Prin aceste raze (benzi) ne trimiteau din cunostintele lor, ajutandu-ne astfel in lucrarea noastra. Usor, usor, cercurile au inceput sa se uneasca, devenind o masa de lumina ondulatoarie, strabatuta de raze colorate. In aer plutea sentimentul de iubire. Privind acest spectacol minunat, am observat ca atat Universul cat si masa de lumina inconjuratoare (noi si familiile noastre de lumina) se aflau in doua maini uriase, emitente. Undeva deasupra am vazut doi ochi mari, ochii Tatalui. Si in acesti ochi se oglindea intreg Universul cu toate fiintele lui. O iubire neconditionata, imensa, se putea citi in acei ochi, in modul in care priveau si admirau fiecare particica, fiecare particula din Univers. Iar aceasta iubire nemaiintalnita scalda totul. Ni s-a transmis sa privim un anumit loc din Univers. Ne-am indreptat atentia spre acel loc si am putut observa cum un punct de lumina s-a ivit si, usor, a inceput sa se mareasca, pana a devenit o sfera putin mai mica decat sfera Pamantului. Ochii Tatalui s-au umplut de o bucurie nespusa. Am inteles ca am participat la nasterea unei noi planete. Iar faptul ca am fost martori si participanti (pentru ca noi sustineam energetic acest proces) la acest miracol a facut ca inimile noastre sa fie cuprinse de o fericire extatica, de iubire divina, „explodand” intr-o ploaie de lumina.

Nu stiu cat am reusit sa transmit din sentimentele traite. Sunt greu de descris. Dar au fost minunate.

Te imbratisez cu drag,

Oana