Am aterizat in Londra si am pornit catre Scotia lasand drumul, aerul aurit si mai ales povestile sa ne ghideze. Nu stabilisem decat cazarea in Edinburgh asa ca atunci cand am vazut primul mire mergand intr-o masina de epoca si apoi primul castel….ne-am bucurat cu totii ca de o primire regala. Am intrat cu pasi usori fara sa deranjam nunta bucurandu-ne de un loc fermecator ..in care ai fi vrut sa stai ….macar cateva minute impletindu-te cu bucuria florilor, usile secrete, povestile nespuse.
Se pare ca drumul catre Scotia si toata trena acestul loc este plina de castele mici si mari care pot fi vizitate in mod special vara cand contii sunt plecati si ele sunt deschise fie vizitelor fie filmarilor.
Pasind in prima poveste plina de culori….. cu fantani graitoare, o capela si apoi o impunatoare cladire…. mi-am amintit de primul castel din Toscana unde am fost dusa de catre niste buni prieteni …undeva in jurul varstei de 25-26 de ani …castel plin de entitati…care isi dezveleau prezenta incepand cu ora 22 00 scrijelind valurile noptii. Auzeai pasi usori, mobila scartia, iti era frica sa ajungi in camera ta, prezentele le simteai peste tot, o susoteala reala se suprapunea cu totul, tablouri imense parca vorbeau, o apasare stranie te cuprindea. Ne-am simtit minunat in acea vacanta chiar daca la momentul acela…..nu stiam si nici nu eram interesata sa eliberez locul de anumite entitati, sa vorbesc cu ele, sa le trimit in lumina. Un pic mai tarziu peste cativa ani in castelul Kendefy ….stand de vorba cu gazda locului am simtit prezente ingreunate de timp…si care isi doreau sa se intoarca Acasa. Erau acolo doar ca nu le puteam vedea decat eu chiar daca gazda era deschisa si imi confirma tot ceea ce ii spusesem. Castelul era prins intr-o plasa de legaturi, hotelului nu ii mergea bine deloc, multe entitati tipau in versul locului. Dupa mai multe ridicari de val….. gazda a inceput sa faca pomenile de care aveau nevoie proprietarii castelului prinsi intre lumi….. si asa pas cu pas stapanii s-au ridicat insa locul a ramas invaluit de o ceata grea, castelul nemaifiind deschis vizitatorilor.
Si castelele din Scotia au vesminte ingreunate de entitati…si acest lucru l-am putut simti inca de la prima oprire….intr-un castel frumos dar rece, ascuns privirilor si in acelasi timp complesitor. Si nu trebuie sa fii retinut in a pasi ca ….. simplu vizitator …..repetand in tine invocatii, mantre, rugaciuni…sau avand o protectie divina mare si privind cu ochi luminosi Totul…..pentru ca orice loc are o istorie a lui….o croiala, un talc, o lacrima ….ce oglindeste ceva din tine.
Multe dintre entitatile neridicate….sunt fosti conti, duci, vite regale sau luptatori care si-au pierdut viata sau poate servitori omorati sau femei indurerate care si-au ascuns nefericirea in vesmintele lor bogate si care sunt inca atasate de o cutie de bijuterii, de o poveste de dragoste si respectiv de un barbat pe care inca il mai asteapta dupa 700 de ani.
In primul castel am simtit prezenta unei femei imbracata in rosu si auriu o catifea grea frumos croita, o prezenta impunatoare, rece, roasa de gelozii si singuratate, prinsa intre lumi……inca tanjind dupa vremurile cu saloane deschise si barbati frumosi raurind in jurul ei. Exact in fata capelei i-am zarit chipul …..ascuns intre valuri si totusi topit in nostalgii…..cutreierand timpul de sute de ani. Melodii vechi ……venind de departe imi dezveleau o vreme in care barbatii adeseori luptau pentru femeia cea mai frumoasa. Si ea fusese castigata intr-un astfel de duel….insa barbatul care se luptase pentru ea….se dovedise a fi….. o bruta. Betiv, atins de naravul femeilor si vesnic in lupta…murise devreme lasand-o singura, neimpacata, suparata.
Aici in capela….isi asteptasese de multe ori…Marea Iubire….plecata pentru un timp dar care nu se mai intorsese niciodata sa o ia in casatorie. Parea ca hotarase sa ramana asa bantuind locul …si plangandu-si durerea.
Intr-un mod minunat…castelul isi spala trena gazduind casatorii…lacrimile vechi impletindu-se cu cele noi.
Plimbandu-ma prin gradinile locului….am stiut ca oamenii nu stau aici nici inainte nici dupa petreceri prea multa vreme. O singuratate tipatoare ….iti atinge sufletul, ceva din tine gonind in trasurica prezentului catre un alt loc in care sa te simti primit.
Marturisesc ca dintotdeauna mi-am dorit sa ajung in Scotia si sa simt un pic din trena acestor castele care isi varsa frumusetea …peste zeci de mii de hectare ….privind departe peste dealuri, lacuri, satuce mici si dragalase.
Orasul Edinburgh este impunator, rece asemenea unui barbat extrem de frumos si fara suflet. Mergand pe strazile lui am vazut multe chipuri cazute, cupluri formate din el si el, femei in tipat si semidezbracate, betivi fara numar si oameni fara capatai……urlandu-si caderea. Multe porti intunecate sustin….. patimile evidente aici: a bauturii, a sexului, a drogurilor. Catedralele sunt reci, goale gazduind in curti ….targuri iar oamenii par mancati pe dinauntru de nelinisti, depresii, cautari sterile. Intregul oras este un castel bantuit in care noile umbre danseaza cu vechile umbre.
Doar pe dealuri in spatele castelului Hazlerood urcand ……pana sus, trecand prin perdelele de droguri si gingasiile din cuplurile de barbati…doar acolo am simtit buchetele de zambete, caldura si bucuria cu care natura te saluta …spalandu-ti chipul, imbratisandu-ti sufletul, incalzind Totul. Plecand din acest oras coplesit de tentatii….m-am oprit intr-un alt castel….incalzit de aceste timpuri insa prins in aripa unui vremi dedicate surghiunului. Aici au fost inchisi multi oameni: conti, contese, duci, ducese……sortiti tacerii unii si mortii, plangandu-si anii si tineretea in temnitele lui. Acest castel imens ce este si locuinta unor conti din octombrie pana in martie ….ascunde chipuri aspre, luptatoare, reci. Plambandu-ma pe holurile lui am perceput frenezia petrecerilor in spatele carora se ascundeau….. intrigaria, lupta, susoteala, pedepsele.
Si poate nu e intamplator ca cel care este acum contele pacifist a fost candva in acelasi neam…..luptatorul perdant care se intoarce pentru a aseza pe umerii intregului neam ….cununite nestiute.
Sentimentul pe care l-am avut in acest castel….a fost de batalie rece sustinuta de sabii si de argumentatii, usi ascunse, capcane, oameni tipand din temnite, regrete, femei ingenunchiate.
Aleile castelului ….si mai ales gradinille lui…sunt pline de povesti amoroase, cantece vechi si …..mult joc impletit cu foc.
Va invit sa vizitati Scotia…..cu ochi de copil si cunoasteri batrane, imbratind locul si oamenii cu detasare, intelepciune, pace!!! Privind maretia acestor castele….. rece si impunatoare intelegi ca ceea ce pare atat de neatins si de opulent te poate rapune…..daca nu stii sa cobori prin ascultare….splendoarea divina…in Acum.
Nu tanjiti dupa casatorii la palat si vieti de regine…ci dupa coronite pline de virtuti si rochii cusute din flori divine!!!!!