Am pornit spre Poienari avand mult soare in suflet. Nu mai vazusem cetatea insa ceva vechi si nou ma chema acolo spre Buna Vestire.
Am pornit cu intregul grup raurind frumos si cand am ajuns la baza muntelui am simtit ca valurile cetatii se ridica si ceva din insasi miezul ei ni se dezvaluie.
La inceput am perceput raurile de lacrimi apoi tipetele apoi durerea fiecare curgand inspre limpezire in aceasta primavara trezitoare.
Cetatea a avut de multe ori pieptul dezgolit si cateva batalii au atins-o intru totul insa undeva in chiar Centrul ei, au existat cateva prezente care i-au daltui chipul inundand-o cu o melodie aparte.
Peste stratul suferintei, 3 femei atingand trei timpuri i-au deschis poarta dupa ce ea multa vreme a fost inchisa de toata durerea celor trecuti prin teapa, omorati, chinuiti.
Cetatea a fost martora unor deznodaminte cumplite multe spirite preferand sa ramana in zona in trena ei, lasandu-si supararea asemeni unei cete peste intreaga vale….
Insa timpul si mai ales maestrii nevazuti ai locului au chemat oameni frumosi spre cernere, spre limpezire, spre curatarea ei in asa fel incat cetatea sa straluceasca asemeni unei Poieni( Poienari).
Pe raurile timpului o domnita, o calugarita si un maestru al trecerilor au sustinut aceasta dezvelire, nuntire cu cerurile, avant….astfel ca cetatea desi pastreaza in memoria ei toate filele, urmand degetul divin al cestor timpuri, simti puterea acelor sustinatori, strajeri, stalpi de lumina care au reconfigurat locul, luminand cararile timpului.
Deasupra cetatii exista un triunghi de lumina iar in colturile lui sunt trei dragoni minunati.
Puterea veche, slava desarta, dreptatea lumeasca, triunghiul vechi a fost spalat de multe lacrimi astfel ca in buchetul acesta al regasirii, cetatea isi dezvaluie o zestre pe care nu o stiam din propria ei istorie de altel partial cunoscuta.
Aici o domnita nuntita cu cerurile in albul vietii multe suflete a dezlegat, urcat, condus Acasa, o calugarita chemata in chip divin a limpezit locul dand voie tainelor sa cuvante iar un maestru al trecerilor a reasezat darurile in bratele cetatii spre tandra binecuvantare.
Fostii razboinici vor vrea sa rasfoiasca acele file sangerande insa noile preotese vor gasi aici carti ceresti, bucurii ale sufletului, rodiri si unimi.
Si totul a pornit din vremea in care pe varful acesta de munte intr-o chilie un calugar Danii se nevoia. Pustia lui nu era uscata ci frumoasa, limpede si plina de insotire divina. Danil avea cunoastere, har si mai ales bucurie. El stia timpurile, rostul lor si mai ales ce avea sa vie pe acest varf de munte. Danil si-a lasat lucrarea de iubire sa fie temelie dar si stalp de  lumina pentru acele vremi indurate, patate, sangerande. Lor, celor suferinzi, li s-a aratat, linistindu-le sufletele, limpezind trecerea, dezlegand.
Danil a asezat in mijlocul cetatii triunghiul auriu de lumina, triunghi care nu a plecat, sustinand Vremea, Omul, Graiul acestui loc.
Triunghiul a fost aparator, calauza, dezvelitor.
Atunci cand durerea muntelui a fost prea mare, triunghiul a tacut pana cand cele trei prezente feminine chemate de loc au ajuns aici si au aprins din nou Taina.
Cetatea rade acum pe vreme buna si filele ei se deschid usor incepand cu Danil si inchizandu-se in melodia vremii, spaland bocetul cu clinchetul copiiilor, bucuria oamenilor, frumusetea acestor timpuri.
Daca ajungeti in zona va sfatuiesc duca ce ati onorat triunghiul Namaieti-Corbii de Piatra-Radu Voda sa va opriti si aici la Poienari si sa lasati in bratele acestei povesti, darul vostru.
Cetatea va va raspunde prin carmuitorii ei ceresti si stalpii de lumina ai locului, la timpul potrivit….
In vremuri de trecere…..locurile isi schimba chipul la fel si oamenii in bucuria intoarcerii Acasa.