Intrasem in apartamentul de pe Maria Rosetti cu trena ultimei initierii din camera Reginei cautand in viul lui trei
( a treia dezlegare), puterea radiantei in Unime.
M-am asezat pe spirala descendenta si deodata apartamentul s-a transformat in salon si bordel imbracat in verde, albastru, rosu, fum si tipete, goana si disperare, abuz si cantec, ofiteri si prostituate totul plin de verva si zgomot, o fila vie cristalizata intr-o alta dimensiune a fiintarii, o istorie nazdravana, clipocitoare si putin stiuta care parca isi astepta candelabrele….pentru un vals inaltator.
Privind mesele vechi am zarit-o pe Maria foarte tanara pentru care barbatul din camera acum spiritul ce nu plecase facuse o mare obsesie. Tanara fusese adusa la 10 ani aici de chiar mama ei cu chipul plangand dar si plutind in placere. Tipat, drag si durere. Copil din flori, vers aruncat, dor patat.
Micuta fusese luata de matroana si pregatita pentru a oferi bucurii scurte insa un tanar bogat si proaspat innamorat rupse drumul stiut oferind o suma imensa de bani pentru ea, sa plece cu el ….un pic mai tarziu dupa stagiu, in Franta. Desi Maria acceptase vanzarea…..la 14 ani …..acum la patru ani distanta furata de raul placerilor care o transformase intr-o doamna avantata, certareata si agitata….aproape ca nu-si mai dorea amanand cu obraznicie uneori chiar cu furie, plecarea. Matroana fericita conlucra cu ea spunand barbatului avantat ca Maria mai are nevoie sa creasca, sa se slefuiasca, sa devina o cunoscatoare.
Intr-o seara sub imperiul bauturii doi tineri focosi se luptara pentru Maria, sfarsitul fiind neasteptat…Ea moarta si ei palind…..din colt privind barbatul, el doritorul si cumparatorul. Cu cateva clipe inainte …..chemat parca de final, barbatul intrase in casa mirositoare pentru a asista la acest dramatic sfarsit. Un singur vis si acesta zabrelit.
Curatam si calatoream cu povestea…..
In fosnetul culorii am putut zari un batranel simpatic, culegator de povesti care se oprea adeseori aici pentru a vorbi…cu printesele. Asa le spunea.
Pe Maria o iubea ca pe o fiica…..sperand in sinea lui…sa plece candva din acest loc al ratacirii, sa straluceasca alaturi de un ofiter sau altcineva….imaginandu-si cum timpul cum i-ar fi luminat obrazul, pasirea, viata. Si el copil din flori …privea cu drag de tata …la acest copil-adult razgaiat, avantat, clocotitor.
Asistase la multe incaiereri, la tipete, rani, fugi si apoi intoarceri insa plecarea Mariei….fu cel mai greu moment si poate ultimul in care el durduliul, tatal printeselor, boemul, increzatorul si totusi lasul, participase.
Maria scrisese in jurnal…si de atunci penelul nu mai vorbise desi multe carti se tesura sub sprinteneala lui.
Priveam aceasta poveste care se derula cu o viteza uimitoare traducand in cascada fila cu fila pentru Elena, gazda acestei case, fosta Maria.
Imaginile dadeau buzna valvoiate …ca si cum fusesera scoase dintr-o cutie in care statusera multa vreme ascunse, stranse, botite, negraite, nestiute. Zburdau cu verva cautandu-si coronitele.
Tristetea, disperarea, revolta, razbunarea il tintuisera aici pe tanarul cumparator…..Si tot aici se aflau mai multe spirite inchise parca intr-o colivie a nemultumirii, durerii, razvratirii. Copilele vandute, copilele tintuite si buclele emotionale.
Rauream cu Elena…povestind amandoua. Traducerea din banda divina se facea lesne parca eram Impreuna pe acelasi fir citind din cartea locului cu bucurie dar si impacare, caldura si rabdare.
In grai celest o cruce frumoasa….s-a activat cuprinzand intregul spatiu asemeni unei imbratisari calde, iubitoare, mari. Sarutul divin, valsul Cerurilor. Pe ea o camera frumoasa s-a conturat, un viu al unui templu in care acest Acum paseste, tandru si maiestuos punand peste durerea stiuta, pacea, iubirea, unimea.
Am resirat usurate…Fardul disparuse la fel si zgomotul. Ma minunam cum de a putut locui Elena aici cu acest radio dat la maxim, cu toate aceste tipete plutind peste prezent.
Oh…da le simtise…..si cumva din navala lor aparuse si valsul nostru.
Ieri dadusem initierea din camera reginei. Azi o Marie primise eliberarea, usurarea, zborul…la fel si admiratorul ei.
Cum se tes lucrarile in Unime. Aceeasi trena…..doar povestile sunt diferite.