Alaturi de micutii mei am pasit cu mare drag pe covorul recunoasterii si in miresmele bucuriei pentru a imbratisa deschiderea unui nou an scolar.
Copiii s-au strans de noi vrand parca sa se scufunde in sufletele noastre, zumzaiala era placuta, dragul era mare, multe amestecuri de culori si ochi graitori pentru ca intr-o clipa sa auzim flautul care ne-a strans la centru pe cercuri parca anume trasate, lasand loc boltii cu flori pe unde trebuia sa treaca elevul pentru a fi primit de catre educatorul lui.
Orice trecere poate fi atinsa de daruri, in adevar intelegeri luminoase care ne boltesc cunoasterea.
In scoala Waldorf, fiecare element dintr-o ceremonie isi are povestea lui, radacina lui cosmica, puterea lui.
Privind cu ochii sufletului aceasta tesatura am vazut cercurile de ingerasi albi-argintii-mov care bordau curtea cu multe salbe ale bucuriei si multe daruri de trecere pentru micutii indrumatori care in Impreuna-Una, ne dezvolta Iubirea, Compasiunea, Dragul de Tot si Toate.
Si in jocul cosmic puntile se creeau si valsurile sferelor se faceau, atingand Omul, recreend Unimea.
Am intrat in clasa pictata de educatori si m-am asezat dupa cum am fost indrumata pe al doilea cerc in spatele uriasilor-micuti. Povestea se tesea de la Sine, atingand nu doar curiozitatea ci insasi Centrul in Minunea Regasirii.