M-am gandit sa vorbesc despre aceasta nelimpezire, aceasta zgura, acele murdarii care se aduna uneori in noi, scrijelind lutul zilei cu multa sfasiere, tipat, lacrimi.
Cu siguranta ati trecut prin aceasta noapte graitoare a sufletului lasandu-va atinsa de colbul timpului, de norii karmice de, separare.
Nu luati decizii, nu va grabiti spre a termina cu suferinta.
Lasati-o sa treaca pe strada voastra, observand-o. Nu va opuneti, nu va vitimizati, nu cautati sa aruncati pe ceilalti valul vostru.
Activati luminitele interioare insasi Stalpul, Verticala Cereasca si strapungeti cu rugaciunea, mantra, triunghiurile luminatoare, Ceata.
In astfel de momente bateti la Usa Cerurlor si cereti de la un Om Frumos sau de la un Ghid neintrupat sau de la Centru, Indrumare.
O veti primi cand nici nu va asteptati, intre doua gandiri negre repetitive, intre doua tipete exact cand s-a strecurat o mica felie de liniste si pe ea un praf de Sens.
Cand noaptea se asterne…….imblanziti ritmurile, creeand mici bucurii, crosetand o pasiune, scriind sau contempland.
Cautati ghioceii interiori cei care pot strapunge zapada murdara.
Si printre mijiri asezati intrebarile potrivite: Care este binecuvantarea deghizata, perla, talcul acestei intalniri? Ce teme mi se dezvaluie in apele noptii? Care este darul acestui val?
Printre micile stele venite intre doua gandulete uracioase veti deslusi Calea Voastra Lactee, Marile legaturi, Insasi Povestea.
Mai mult vom vorbi in cadrul atelierului din 20 apr.