Vatra de istorie si tinut de plaiuri Muntii Buzaului, munti de o zbuciumata origine geologica, se remarca prin prezenta celor mai pure si de pret zacaminte ambrifere(rumanitul , varietate de chihlimbar foarte rara , de nuanta negru-verde, specifica numai acestor locuri).

Intr-un specific local se inalta maiestuos “Casa Chihlimbarului”, muzeu unic in tara si oarecum individual fata de cele din Polonia si celelalta tari baltice. Erau  recunoscute inca din paleoliticul tarziu proprietatile acestuia, caci aproximativ acum 12 mii de ani acesta era purtat drept amuleta, in mormintele ce apartin acelei perioade descoperindu-se astfel de podoabe, confectionate din chihlimbar de Colti.

Anul 1867 anunta , gratie arheologului Alexandru Odobescu, depasirea granitelor tarii a chihlimbarului brut, brun si negru de Colti. Alaturi de faimosul tezaur “Closca cu pui” de la Pietroasele, obtine la Expozitia Universala , sustinuta in acel an la Paris,  medalia de aur.In anul 1882, la Expozitia Internationala de la Viena, produsele din ambra de la sectia romana impresioneaza intreaga lume a geologiei.

A reprezentat in timp si obiect de studiu pentru marii nostrii oameni de stiinta. Gheorghe Munteanu Murgoci este primul om de stiinta roman incununat cu titlul de docent ,ca urmare a unei lucrari ce trata indeosebi chihlimbarul de Colti, “Zacamintele succinului din Romania”, sustinuta in anul 1902 la Universitatea Bucuresti.

In anul 1935, o echipa de geologi se deplaseaza in tinutul Coltilor, culeg mostre, le verifica in laborator si emit acelasi adevar pe care localnicii il stiau din tata in fiu , ca “ambra cea mai valororoasa din Europa se gaseste la Colti”

“In regiunile superioare ale Carpatilor, locuite odata de triburi pastorale pelasge, noi intalnim adeseori numirea orografica de Colti, un cuvant a carui semnificatiune este : varfuri ascutite si proeminente.Acelasi inteles il avuse in timpuri preistorice numirea greceasca de Colchis, ce apare in Legenda Argonautilor”, spunea Nicolae Densusianu in Dacia Preistorica.

Trecutul acestui mirific tinut , desprins parca din fantezie si legenda, situat la intorsura Carpatilor, coboara in timp, mult dincolo de inceputurile istoriei. El reverbereaza atata istorie romaneasca in care traiesc atatea sacre amintitri ale trecutului. Pretutundeni intalnesti urmele eroice ale neamurilor de demult, cu marile lor insemne de taina, ce par a atinge culmile ce stajuiesc aceasta splendida asezare. Valea Coltilor ce se deschide la iesirea din munti cu o salba de sate de mosneni, ofera calatorului un peisaj de o negraita frumuseste. Acesta este legendarul tinut al Colchidei, acolo unde argonautii veneau special pentru recuperarea vestitei blani a berbecului de aur.

Numai ambra de Colti putea  fi atat de ravnita. Nici aurul, nici diamnatele de mai tarziu, nici altceva din aceasta lume nu ar fi putut pretui atat de mult ca si chihlimbarul, caci se credea ca in apele sale salasuieste insusi Dumnezeu. In indepartata Antichitate, magigele minerale erau asezate pe o blana de berbec, poate ritualic, dar poate si practic(in lipsa sitelor), duse la rau si spalate. Dintre firele lungi de lana si cu efect electrostatic, pietrele nu se risipeau si astfel , puteau fi spalate in numar foarte mare. Dupa spalare, in lumina Soarelui, avand in vedere transluciditatea chihlimbarului de Colti, data de vechimea geologica(aprox. 60 millioane ani), acestea puteau conferi aspectul de aur al blanii respective. Ori, poate importanta mare acordata acestei rasini, trasnforma aceasta expresie intr-o frumoasa metafora atat de cunoscuta in timpurile acelea.

Un catun al acestei fantastice asezari poarta numele de Matara. ,,Matarea” era numele sau anterior, ,,matarani” erau numiti localnicii. ,, Aceste doua sate , Colti si Matarea, din plaiul Buzeului, sunt Colchi si Meterea Turba ai lui Ovidiu, triburi pastorale, cari  trecand cu turmele lor pe teritoriul Scythiei Mici, inspirau odata atata terore poetului obicinuit sa traiasca in vieta cea molesita a Romei imperiale, departe de populatiunile cele severe si belicoase ale muntilor”.(Nicolae Densusianu)

Printre sacrele vestigii ale trecutului se numara cea mai mare concentratie de locuinte rupestre, unele dintre ele aparute din vremuri preistorice, devenite ulterior lacasuri de propovaduire a Sfintei Evanghelii. ,,Leaganul crestinismului”, cel mai vechi centru monahal cunoscut din Carpati, urmand ca importanta dupa Dacia Pontica(Dobrogea), loc unde crestinismul se propaga inca de la primele sale zvaganiri, nu sunt decat notiuni ce privesc ansamblul religios Alunis-Nucu-Ruginoasa, ce se extinde pe teritoriile a trei localitati, Colti, Bozioru, Braiesti. Crestinismul se manifesta in aceasta zona a Muntilor Buzaului, intai  prin prezenta celor care fugeau din calea persecutiilor si care gaseau in scobiturile din burta stancilor un adapost(cazul  parintelui spiritual al Buzaului, Sava Gotul, care probabil se nevoia la Aluinis-Colti, si martirizat la 12 aprilie 372, prin inecare in raul Mousaios-Buzau) ca apoi odata cu reorganizarea religiei in imperiu de catre imparatul Theodosiu I, aceste spatii rupestre sa fie amenajate ca si bisericute pe langa schiturile de monahi infiintate acolo si sa se manifeste pana tarziu in secolul XIX, cand, datorita procesului de secularizare instituit de catre Cuza- Voda la 1863, viata monahala din zona aproape ca dispare. Singurul lacas de cult care inca functioneaza este Biserica din piatra de la Alunis-Colti. Dupa 1871 intra in custodia Episcopiei Buzaului, de atunci in coace functionand drept biserica de mir.

Pe fodul vechilor traditii si a unui climat de invatatura si patimi creatoare in acest colt de tara, numit nu intamplator de toti cei care ajung sa-i depaseasca hotarul, ,,o alta lume”, se regasesc peste 100 grafeme de origine locala in contopire clara cu caractere ce apartineau tuturor alfabetelor arhaice,  ce contureaza teoria ,,alfabetului autohton”, posibil ,,muma” a acestora, dar si simboluri comparabile cu cele de tip sumerian, ce pot veni in sprijinul tablitelor de la Tartaria de Mures (in anul 2000, fostul profesor de istorie din localitatea Colti, Dumitru Nica, la o partida de vanatoare descopera pe culmea Broscaru, o culme ce strajuieste catre vest localitatea, o piatra de forma unei inimi, plina cu simboluri de tip pictografic)  si care ar explica transmiterea din generatie in generatie a legendei unui rege sumerian in Muntii Buzaului. Povestesc batranii ca, in vremuri imemoriabile, peste inaltimile Buzaului se extindeau domeniile unui rege batran, un intelept, o fiinta atotputernica numita Luana. Si-ar fi fost regele acesta si stapan al unei cetati ale carei ziduri atingeau cerul. Cetatea era strajuita si zi si noapte  de un soare ce stralucea aidoma astrului zilei. Cei de la cetate erau viteji  si netematori de moarte, iar Luana avea grija sa-i vindece pe cei raniti in razboaie cu apele fermecate, apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Multi ani fericiti ar fi trait cu totii, pana cand vrajmasi inzauati au venit in care de foc si au doborat Soarele Luanei. Mare prapad s-ar fi produs pe Pamant, acesta cutremurandu-se din incheieturi, locul cetatii si imprejurimile fiind arse profund sub scoarta terestra, si-ar fi ramas multa vreme pustiite, ca nici macar pasarile in zbor nu ar mai fi trecut pe acolo, daramite picior de om sau animal salbatic. Doar afland Pestera Inteleptului, situata undeva in apropiere, spun  interlocutorii nostri, am descifra ce anume s-a produs in acele vremuri.

 Luana, nu-l regasim decat in mitologia sumeriana, numai in izvoarele acestui foarte vechi popor, figurand drept divinitate(vine de la Annu-creatorul zeilor), dar si drept cel de-al treilea rege pamantean, rege-ensi. Ensi, in sumerian=intelept, insa o titulatura acordata doar semizeilor, povestea noastra purtandu-ne, deci, pe fagase candva populate de uriasi, ca nu intamplator , la Scaieni, un sat din aceasta zona, in anii ’60 taranii, in vreme ce sapau gropi pentru plantarea merilor, ar fi descoperit oseminte de giganti.  Ulmet-Bozioru  vine cu forme al caror secret doar Creatorul il detine. Trovantii sunt pietre vii care se hranesc cu nisip sporindu-si dimensiunile cu 4-5 cm. la 1200 de ani, si  ti se infatiseaza aici, sub forme  ciudate , mai ales de nave spatiale.  Dintr-odata simti ca, legile fizicii ingenuncheaza, gandindu-te la artificialitate, simbolistica ce intervenea ca amintire, probabil, a unor fapte petrecute candva pe acest taram.

Intr-un tablou  imens, de o negraita poezie si culoare, sub arcanele umbroase ale copacilor vigurosi ce-mpanzesc coasta muntelui se deschide, o crapatura intre stanci, unde primii fiori  ti-i daruie, aici, cultura primitiva a celor dintai locuitori ai acestor pamanturi, dar mai cu osebire cea a geto-dacilor. Trecutul acestor locuri , istoric ca si cel preistoric, colocvizeaza astazi cu tine fara vreo incursiune in alt chip in locuri si lumi demult apuse
 Grota Fundul Pesterii, sub aspect stiintific, este cea mai importanta din punct de vedere istoric dintre toate asezarile rupestre din cadrul faimosului ansamblu religios, Alunis-Nucu-Ruginoasda, o adevarata nestemata, ce atinge valoare mondiala prin arta parietala efectuata aici. Originalitatea in expunere o plaseaza printre cele mai importante vestigii, unicat pe plan international. Aspectul vulvar si phallus-ul urias, cioplit in piatra autohtona, ce pare ca stajuieste asezarea, ne-ar putea vorbi despre un foarte vechi cult, cultul fertilitatii.
Grota se remarca printr-o mare varietate de reprezentari (aprox.137 incizii, 59 reprezentari pe peretele sudic si 78 pe cel nordic), diverse tipuri de arme, indeosebi pumnale prevazute cu cu una sau mai multe nervuri longitudinale, varfuri de lance reprezentate fara coada, varfuri de sulita, lame cu franjuri si halebarade, desene solare, un arc cu sageata si desenul unei maini (peretele nordic).
Ultimele studii demonstreaza ca grota, de varsta tertiara, incepe sa fie utilizata in scopuri culturale, foarte probabil, in timplul neoliticului tarziu sau eneoliticului timpuriu(4000-3500, i. Hr. ), odata cu primele manifestari aparand incizii pe peretele sudic, intai desenul unor linii verticale, dupa care ar fi fost adaugate doua lame cu franjuri si cateva gravuri unghiulare. Mai tarziu, confectionarea pumnalelor din metal determina aparitia de noi gravuri pe peretele sudic, dar, cele mai multe reprezentari se descriu pe peretele nordic, eneoliticul si bronzul timpuriu (35003000-23002100 i.Hr.). Apar si gravuri care ar putea corespunde trecerii de la bronzul mijlociu la bronzul tarziu (2100-1500 i.Hr.).
Sustin specialistii “din neoliticul final si pana in bronzul mijlociu, ea a adapostit tineri veniti sa parcurga drumul intineririi” ( Un monument din Carpatii Orientali cu reprezentari din Preistorie si Evul Mediu, Nucu-“Fundul Pesterii”, Judetul Buzau).
In grota considerata drept un”depozit” de bronzuri, in care se savarseau ritualuri pentru elitele razboinice, unde insasi gravarea armelor putea fi de ordin sacru, acestea fiind considerate totodata si simboluri phallice, nu intarzie sa apara nici reprezentari specifice perioadei ulterioare venirii lui Hristos, cand spatiul pesterii a fost reamenajat si folosit ca schit de mai multe generatii de calugari. Schitul Profiru, din unele surse sau Profirie dupa Emil Lupu, cu hram necunoscut, ar fi functionat aici .
Un colt uitat de lume, dar binecuvantat de Dumnezeu, Muntii Buzaului vin si te incanta cu un peisaj rupt parca din paradis. Pretutindeni te intampina natura cu haina ei de sarbatoare , amintind de viata calma , patriarhala de alta data, un aer de liniste inaltatoare invalund totul. Muntele, un urias templu al Naturii, un adevarat tumult de piscuri pare aceasta uluitoare zbatere geologica. Masive tacute, cu ziduri groase verticale, asezate pe temelii adanci, intre care se deschid crapaturi in care se incapataneaza sa se agate de un fir de viata vegetatia, serpuiesc in sus spre intalnirea cu vazduhul. In stancile lui enrome si pure au trait intaia oara grandoarea divina a Naturii, au simtit bogatia incalculabila a Universului cei din al caror neam descindem.

Virtutile acestor pamanturi au fost de timpuriu apreciate si parca nicaieri nu savarsesc incadrarea in marea natura mai febril si mai armonios ca aici, in Muntii Buzaului.
Menhiri, tumuli funerari, trovanti, Tara Luanei, Legenda lanii de aur, centrul energetic, portalul,  fenomene paranormale, un azur de-o intensitate nemaiintalnita, scrieri necunoscute, uriasi, comori, chihlimbarul cu cele peste 160 de nuante, sunt suficiente motive pentru care orice calator s-ar abate  din drumul sau, aici, in mirificul tinut al Buzaului.

Sursa: Diana Gavrila