Spunem adeseori ca din cauza tatalul care a fost dur, strict, riguros nu avem incredere in noi sau din cauza mamei care a vrut sa ne avorteze nu stim sa iubim si respingem la randul nostru insa cauza pentru care suferim este in noi nu in afara la mama sau la tata.
Increderea e credinta in puterea divina care curge prin tine iar neincrederea este iesirea din credinta ca esti dupa chipul lui Dumnezeu creatie divina ce este incredere( de la Tatal), iubire de la (Mama Divina) si iertare de la Fiul, o treime in unime, o scanteie triunica ce poate deveni un Soare.
Increderea lumeasca bazata pe diplome, premii, aplauze e legata de multe ori de eu merit, eu vreau, eu am increderea cereasca se leaga de credinta ca Dumnezeu creeaza prin noi, el deseneaza, el scrie, noi fiind canalul. Cu adevarat credinta mare inseamna predarea controlului, a nevoii de a puncta ca tu ai luat premiul, a atasamentului fata de talent……e Faca Se Voia Ta, e unire cu Dumnezeu, dezvelire, smerenie, recunoasterea Voii Domnului.
Cand nu ne mai asteptam nimic, nu mai tipam, nu mai vrem….. o forta minunata graieste prin noi, scrie dezvaluie prin noi, construieste prin noi. Aceasta este increderea, o revelare a unei puteri care curge prin noi unind potentialul cu manifestul.
Imi amintesc in clasa a 13 a liceului pedagogic dupa un an de boli si incercari, suferind de insomnie, depresie si o multime de diagnostice stranii, nu credeam (atat de vlaguita) ca voi putea sa sustin examenul la facultate. O forta mai presus decat mine m-a impins sa renunt la postul de invatatoare si sa ma duc totusi catre facultate chiar daca corpul meu era epuizat iar psihicul meu, obosit. Cu cateva zile inainte de admitere stiu ca descoperisem o icoana a Maicii in care chipul ei radia din perdeau de lacrimi. Ma rugam la ea simplu, fara asteptari scufundandu-ma in ochii ei care imi limpezeau gandurile, pasii, Totul. Nu stiam ce voi face ……insa ceva de dincolo de adolescentul incercat, o mana invizibila as spune….ma indemna sa merg in acea directie. Stiam ca la 9 ani tasnise din mine…..o sa fiu scriitor si psiholog insa printre norii bolilor…abia daca mai zaream acea luminita. Am intrat in examen si m-am predat…..mana luand-o inaintea mintii, mergand dincolo de mine, explorand toate subiectele cu o patrundere, o putere si o bucurie ce nu-mi apartineau. Eram in Gratie, parca luata pe Sus, cu subiectele scrise fara ca mintea mea obosita sa participe prea mult. Plangeam, ma bucuram si scriam ….lasand Cerul sa graiasca.
Increderea mare sau credinta mare inseamna sa ma dau la o parte….sa fac loc, Divinului.
Si ca sa-i fac loc …..e de dorit sa mi las asteptarile, grijile, atasamentele, sa plece.
Cred in Tine, Una
Si slujesc in Sfant Numele Tau!!!!
…
Cu Tine-Una!!!!
….
Despre incredere vom vorbi si la atelierul din 22 iunie, ora 18 30. Va astept cu drag,