Ma plimbam pe plaja din Portoroz privind valurile zglobii, amintindu-mi cu drag de Constanta, de Marea Neagra de copilaria frumoasa mangaiata de nisip, de soare, de clipocirile apei. Usor din pliurile timpului s-a ridicat un barbat solid cu o casuta pe deal, negustor de vinuri, pasionat de flori si oameni calatorind foarte des prin locurile acestea. Aproape ca ii auzeam huruitul trasurii si vedeam cu claritate florile pe care le aducea acasa…din multe zari, asezand pe varful dealului un ocean de culori. Si tare ii placea sa vina aci…si sa-si unduiasca pasii printre valuri. In acele vremuri …..drumurile erau inguste, pietruite si pline de gunoaie, saracia era peste tot si doar cativa erau rasariti….adica mai instariti prin partile aceastea. Am vazut casa pe care o construisem pe deal……..si toate……camerele in numar de 7 avand vesminte colorate si multe flori in geam. Si intr-o zi am pornit…sa cer in casatorie pe fata brutarului, dragalasa dar cam slaba de inger…si mergand ..trasura imi cazu in sant…apoi am pierdut un cal apoi pe inserat am fost jefuit..insa ochii imi erau legati…continuam sa merg …fara sa vad semnele.
Si in zori am ajuns la …..parintii ei si le-am cerut o. Si tare s-au mai bucurat ca au scapat cumva …de povara…insa eu bietul nu intelegeam. Si nunta se facu degraba si parca eram legat la ochi….caci nu vedeam ghidusiile ei cu altii si nici privirea dezmatata. Si dupa acest eveniment…..mi-am reluat drumurile mergand la vie si la targuri si anii treceau si copiii nu veneau…insa satul tot vorbea despre nevasta mea….zglobie. Intr-o seara ….prietenul meu, ma lua deoparte si ma ruga sa …vin mai devreme a doua zi…..si nu vru mai mult sa-mi spuna….decat sa vin. Si asa am facut…am mers doar pana in satul cel mai apropriat…am luat cativa bulbi si m-am intors la pranz……..bucurandu-ma in mine…ca voi manca la pranz cu nevasta. Si desi perdelele erau trase …..si totul inchis am intrat cantand….find convins ca voi fi primit….cu bucurie. Dar ….pare ca lucrurile nu erau asa cum mi le-am inchipuit caci nevasta mea era …cu grajdarul……..si nu ca sa-i dea ordine ci altfel. Si mi-am smuls parul si am tipat….si cei doi au fugit…lasandu-ma trist, asprit in privire si parca fara vlaga.
….
Insa florile m-au salvat…caci peste ani inca singur continuam sa cumpar bulbi, sa-mi umplu gradina de ei si sa privesc de sus sau mergand pe nisip……… Marea. Nu m-am recasatorit desi tot satul ma impingea ci am ales …sa fiu …..asa….indragostit de flori, de plimbare, de valurile graitoare.
………..
Mergeam pe jos prin Portoroz……..cu sufletul zburdand in imensitatea albastra…simtind in mine barbatul-negustor care se casatorise a doua oara cu Natura, facandu-si din flori Sotie si din Cer…Casa. Si tare ma bucuram de culorile care se activau in ochii interiori. L-am intrebat pe AraN …cate vieti am avut aici in Slovenia? 6 Si celelalte?…la timpul potrivit imi spuse…si o raza frumoasa mi-a deschis sufletul catre un colt de rai, un buchet de culori, valuri de bucurie inundandu-mi interiorul.
Am simtit sa ma aliniez la Acum si sa privesc totul cu recunostiinta, lasand splendorile Prezentului sa-mi inunde ….pasii.