Sunt foarte multe triunghiuri limitative care strang talia cuplului si despre care vorbesc si in noua carte dar si pe site insa unul dintre ele mi-a atras atentia in mod special in ultimul timp ca o buruiana care se intinde si acapareaza multe gradini interioare ingrosand chipului fiului razvratit sau a fiicei rebele. Ca fiinte triunice, mama-tata-copil, asumarea este expresia intregimii, unimii, a fortei cu care intram si onoram realitatea. Nu putem fugi la infinit, evitand implicarea totala, jertfa, empatia, ascultarea celuilalt, iubirea dedicata, fidelitatea, integritatea. Si daca o facem si avem 40, 50, 60 de ani……inseamna ca nu vrem sa invatam nimic, lasam fiul sau fiica din noi pe caiii emotiilor, sa plece din greu…..sa mearga catre o noua insula a comfortului, libertinajului, judecatii….acumuland noi restante, repetentii, neinvatate. Nu am venit pe aceasta planeta ca sa ramanem copiii ci sa fim copiii, adica intelepti inocenti care se intorc acasa cu toti talantii inmultiti!!!!

Cand suntem la a saptea relatie si toate sunt bazate pe o saptamana de prezenta si trei de absenta, povestile fiind tesute din fuga, placere concentrata, judecata…….nu putem vorbi despre valsul sferelor in cuplu, despre varful muntelui iubirii, despre jertfa, flow, unime.

Ce parti din noi refuza sa fie mame si tati?

Ce parti din noi evita responsabilitatea, jertfa, unimea?

Ce parti din noi cauta doar partea superficiala a cuplului?

Foarte des auzi aceste expresii: nu sunt pregatit pentru o relatie, nu mi-o pot asuma etc. O relatie nu este o pruna pe care cumperi de la piata …o gusti si daca nu-ti place o arunci.

Atunci cand lasam centrii de jos sa decida, luand doar placerea……vom descoperi ca indragosteala nu se mai transforma in iubire, cautarea nu mai devine euforie, trilul dulce nu mai creeaza hora anotimpurilor.

Luand din primavara doar ghioceii si plecand cu ei pe cai…ramanem crai batrani sau doamne cu codite fara roade.

Aceasta inseamna sa ne ingropam talantii, sa fim doar fiii risipitori.

Triunghiul cu varful in jos……da nastere la multe subpersonalitati pe care cu siguranta le recunoasteti in viata de zi cu zi: fiica vesnica cautatoare, fiul pretentios, dnul perfectionist, tatal riguros, mama impietrita, cavaverul cuceritor, vanatorul de povesti, vesnica amanta, craiul batran etc

Care sunt florile si roadele acestor roluri? Putem activa valsul sferelor in aceste cupluri care poate dureaza 3 luni sau 2 ani dar care nu extrag din experientele grele de viata ….intelepciune, adevar, forta?

Atunci cand ne dam voie sa construim in cuplu sigur vom mai cadea de pe schela, ne vom taia in geamul unui cuvant si vom fi de multe ori ……obositi pe scara reflectiilor….insa in miezul nostru…se va activa soarele divin, ochiul christic care straluceste din triunghiul mama-tata-copil si care ne sustine sa trecem peste toate durerile vazand cununa lor de daruri.

Indrazniti sa va asumati o relatie in totalitate adica intregimea care sunteti sa imbratiseze o alta intregime!!!!!

Atunci cand luam o felie din tot doar cu o felie ramanem……….insa sufletul nostru va tanji dupa imensitatea netraita, dupa bucuriile necunoscute, dupa iubirea neimpartasita, dupa intelepciunea neintegrata!!!!