Eram in avion spre Malaga cand am deschis ochii si am vazut o mare de nori portocalii care teseau niste covoare minunate. Si peste toate raze mov-albe ca niste fire puternice permiteau portocaliului sa iasa mai bine in evidenta. Calatoream in apus, Cerul oferindu-ne o priveliste-balsam care iti bucura fiecare ungher interior. In avion obisnuiesc sa citesc, sa contemplu, sa scriu. Ma scufund in cate o tema pana cand rasare o vioiciune care o asez frumos in raftul interior urmand ca la aterizare sa ma aduc sa ii dau chipul unui articol. Scriu pe ecranele interioare nu cu un pix sau pe laptop. Pur si simplu curgerea divina se impleteste cu geometria sacra si cuvantul de lumina. Imi apar configuratii care devin……tesaturi scrise, povesti de lumina, calatorii cu talc.
Privind portocaliul intens atins de vocile Cerului mi-am amintit de momentul paralizant in care m-am urcat pentru prima data in avion …acum vreo 22 de ani. Lucrasem cu rugaciunea, esentele Florale Bach si reiki-ul insa abia la al treilea zbor am simtit bucuria aceea prin care te unesti cu Cerurile. Primele doua zboruri au fost pline de rugaciuni amestecate cu frica si rescue remedy. Imi propusesm sa calatoresc cu avionul si sa infrunt frica asa ca am crescut vibratia si a inceput sa stapanesc nelinistea, lumina interioara fiind-mi prietenul care m-a ajutat sa ma eliberez de panica-nesiguranta-neincredere. Pe masura ce ea crestea, un nor imens imi parasea structurile. A treia oara deja ma simteam ca acasa in avion si de atunci au fost sute de calatorii atinse de bucuria contemplatiei. Si aceste bucurii mi-a inmultit talanitii…..pentru ca acum scriu ori de cate ori calatoresc, contemplatia revelandu-mi cuvantul divin.
Malaga are foarte mult din energia mamei fiind calduroasa, in freamat, plina de culoare. Am aterizat foarte tarziu si am ajuns in centrul orasului in jurul orei 23 00. Strazile erau pline de valuri de oameni de parca atunci orasul se trezise….cu multe dansuri, cantece, spectacole de acrobatie, ecrane pe care se proiectau meciuri, oameni de toate varstele …..salutand placerile dar si micile bucurii ale strazii. Dragalasa vacanta incepuse cu aceasta zumzaiala placuta care inconjura orasul vechi. La 24 00 desi toate restaurantele erau obligate sa inchida….oamenii inca mai dansau, cantau, vorbeau lasand pe aripile noptii, un freamat placut. Mastile disparusera ca prin farmec ….strada fiind plina de vioiciune, bucurie, povesti. Parca aterizasem intr-un carnaval sau intr-o piateta a culorilor. Noaptea parea aici plina de viata, sigur o viata a placerilor, clocotitoare, zambitoare, colorata.
A doua zi am salutat marea…..impletind nisipul cu soarele bland si aerul sarat. Malaga este plina de dealuri, munti, golfulete, plaji, peisajul fiind atins de vraja florilor, copaci cu chip, spirale aurii care iti invioreaza sufletul. E minunat sa stai pur si simplu pe malul marii…..fuzionand cu marea sau privind palmierii, florile, bogatia de culori.
Mi-am dorit sa revad Muzeul lui Picasso, sa ma scufund in oceanul de chipuri. Undeva in perioada adolescentei am fost profund atinsa de viata lui plina de clocot precum si de picturile risipite care te invita sa aterizezi, sa cunosti pamantul cu toate rafuielile lui. M-am oprit asupra chipului de care s-au legat atat de multe femei. Ma uitam ca un fizionomist nu mai eram adolescenta indragostita de mana lui, de puterea chipului, de forta cu care isi paralizase femeile. Energia curgea foarte puternica in centrii de jos…Pictura, sexualitate, femei….in centru aflandu-se aceste tablouri din care tipau vulcani plini de senzatii. Un om care inrobea, incatusea, tesea o panza uriasa pentru ele…..muzele. Victime sau muze sau si una si cealalta? Victime si muze dandu-si din suflet ca aceasta opere ( ce nu pot fi folosite in art terapie) sa traiasca. Un pictor autocrat innebunit sa-si traiasca aspiratiile prin devorarea de victime dragute. Si cand te gandesti ca doua dintre ele s-au sinucis si doua au innebunit. Isi daruisera atat de mult din frumusetea, puterea, sufletul lor incat nu au mai avut putere sa-si caute propria unicitate dupa intalnirea cu Picasso. Candva admiram acesta putere lumeasca…..acum ce simt….. ma intrebam privind bucatile de puzzle risipite in toata pictura lui Picasso. Lipseste firul christic care le-ar putea lega pe toate, lipseste iubirea divina, lipseste Cerul. O creatie a pamantului, sexuala, rece, imprastiata. Si totusi de unde atata succes?
Din aceste forte ale pamantului ( din chiar centrii 1, 2, 3) puteri care descriu trinitatea inferioara, acea coaja sau personalitate care poate cu ajutorul unui talent sa-ti rascoleasca interiorul nu sa-l si aseze…. pictura zgomotoasa insa lipsita de curgere, blandete, unime cu Cerul. Trecand prin toate etapele lui fiecare fiind marcata de chipul unei femei simteam tipetele celei care ramanea in urma, a femeii care nu mai avea nici un sens care se imbolnavea sau renunta la viata. Si toate acele tipete erau tesute in tablouri ca niste perdele de dureri care iti rascoleau corpul-suferinta. A creat un munte de tablouri pe aceste sinucideri, tradari, separari.
Mi-am chemat ghizii si i-am intrebat: A cucerit Pamantul ……dar Cerul?
A coborat 2 ceruri. Creatia nu l-a mantuit, mi-a spus AraN. S a intrupat si este un om obisnuit ce invata smerenia, jertfa, daruirea. Acele vremuri de glorie nascute din lacrimi i-au rapit ascensiunea.
Ma poti ajuta sa pot vedea cu ochi ceresti parcursul lui dupa moarte atat cat este optim pentru noi toti?
O noapte rece s-a asternut peste ochii deschisi, o spirala descendenta rosie din foc invitandu-ma sa ma aproprii. Mai multe cercuri aprinse gazduiau, poeti, literati, pictori, cantareti ai lumii care cazusera, creatiile lor conducandu-i pe oameni catre depresie sau furie sau suicid. Sufletul mi s-a strans…insa AraN a zis. Tu ai cerut…. Este umbralul celor care au folosit talentul pentru glorie, imagine, bani, placeri. Nu l-au unit cu Cerul. Aici sunt multi, foarte multi …si ele dureaza intre 30 si 1000 de ani. La fel ca si la cei care se sinucid? E chiar mai grav pentru ca ei au declansat suicidul in multi oameni lasand cuvantul, muzica sau pictura sau sculptura lor sa aflecteze multe suflete. Cine se afla aici? Nietzche, Hemingwey, Virginia Woolf, Whitney Houston, Piccasso, Salvador Dali, Giuseppe Tartini etc Voi ii omagiati pe pamant si ei sunt in anticeruri. Ce este aceasta spirala? Fiecare cerc de foc care ii strange e format din gandurile, emotiile, faptele prin care s-au atasat, prins, legat chiar si pacte de intuneric cu care si-au castigat celebritatea. Unii au fost slabi de inger si pacaliti de iluzia celebritatii au dat din suflet pentru a castiga lumea altii au avut varste astrale mari si mari talanti insa nu au rezitat triunghiului cu varful in jos format din sex-droguri-bautura sau celebritate-bani-mi se cuvine sau sex-orgoliu-femei. Sunt 5 umbraluri in care merg: spirala descendenta de foc, mlastina orgoliilor, campul cu imagini, lupta cu balaurii si intalnirea cu faptele lor.
Unde doare cel mai mult? Doar constiinta lor doare. Ar fi putut sa urce si ei si creatia lor si cei care au gustat din opera lor.
Ce ii elibereaza de acolo? Bruma de fapte bune, rugaciunile celor ramasi, acele tablouri sau poezii sau scrieri care va inalta sufletele.
Ce ar trebui sa stie cei care primesc un talant atat de minunat cum este pictura sau scrisul sau cantecul?
Sa-si creasca lumina christica pentru a lumina prin operele lor.
Ce sunt patimile? Sunt atasamente, influente, pierderi de suflet care va indeamna sa alunecati/ cadeti pe spirala descendenta.
Cum ii ferim pe copiii nostri de aceste influente? Prin modelul vostru, valori ceresti cultivate constient la nivel de gand, emotie, fapta, cresterea discernamantului, a clarului, a intelepciunii, prin valsulul cu triunghiurile de lumina.
In perioada adolescentei atunci cand multi copiii experimenteaza fara discernamant si cand lectura nu se mai afla pe primul loc ci jocurile de pe tehnologie cum ii putem scoate din dependenta de suprastimulare? Natura, le directionati energia catre pasiuni inaltatoare, le povestiti despre oameni frumosi care au fructifat talantii nu i-au ingropat in sex, femei, celebritate, le dezveliti voia Tatalui, ii conectati la Ceruri prin rugaciune, meditatie, contemplatie.
AraN, acestor celebritati le pare rau…atunci cand se intalnesc cu contractele lor spirituale si isi vad opera sfartecata de orgoliu, autocratie, zgarcenie, furie, patimi? Le pare rau insa nu mai pot face nimic…. Au avut timp de tesere si n-au tesut. In primul rand un pictor este invitat sa se picteze pe el si apoi sa-i picteze pe ceillati, un scriitor sa se rescrie pe el si apoi sa scrie despre marile teme de viata pe care le-a absolvit, un canteret isi descopera melodia sufletului si apoi ii incanta pe ceillati, un psiholog isi vindeca sufletul si apoi ii ajuta si pe ceilalti sa il vindece.
Care este diferenta intre talent si talant? Talentul este apanajul personalitatii( trinitatea inferioara) pe cand talantul este fructul regasirii, insasi valsul cu Sinele Superior. Doar cu talantii deschideti portile Imparatiei.
Talant poate fi si o calatorie?
Talantul este o chemare transformata in putere cu care luminezi drumul unui om sau a mai multor oameni. Da, poate fi si o calatorie daca nu este facuta doar pentru a te lauda ci pentru a innaripa.
Toti oamenii au talanti? Toti au talantii si toti au pe langa ei treimi care sustin fructificarea talantilor. Efortul vostru tine de curatenia sufleteasca, bucuria cu care va cultivati virtitiile zi de zi, atitudinea christica. Si talantii inmultiti va invita in patria Graalului.
Ce nu ne ajuta sa ne vedem talantii? Orgoliul, atasamentele, patimile. Cand ei se subtiaza? Sub imperiul norilor formati din greseli.
Ce ii ajuta sa infloreasca? Triunghiurile de virtuti, iubirea-armonia-pacea, rugaciunea-meditatia-contemplatia, recunostiinta-bucuria-jertfa.
Multumesc AraN…. nadajduiesc ca fiecare om sa-si gaseasca propria poveste tesuta din talanti frumosi, radianti, mari.