Pe unde calci in Cappadocia simti istoria, graimile timpului, povestile. Peste tot sunt casute ale elfilor dar si biserici daltuite in stanci, pesteri, ciuperci din stanca, conuri de creta…. lumi altfel care isi dau mana reveland un spectacol al subtilitatilor. Am intrat in muzeu curgand. Simteam ca mi-am lasat ceva si ca ma intorc. Muzeul in aer liber este o tesatura minunata de figuri geometrice vii care sustin chipul calduros al Cappadociei. In toate bisericile sunt elemente care te cheama……cruci, braie din triunghiuri, flori ale vietii. Intr-o biserica fara nume altarul viu gazduia un Triunghi radiant facut din jocul soarelui cu piatra. Si simteai ca te cheama acea Treime…ca te invita sa te asezi in tine, sa vorbesti cu sfera-tata, sfera-mama, sfera-copil. Ne-am oprit lasand locul sa graiasca….sa ne umple Graalul interior. Erau atat de multe izvoare ceresti care parca curgeau prin noi. Biserica Triunghiului sacru cum am numit-o parea care este mai veche decat toate si ca misiunea ei era legata de a Treia Venire. O energie auriu-purpurie ii imbraca trupul si timpurile i se asezau la picioare. Aici am simtit Treimea in Unime, un Unic Grai…..apoi mosii si stramosii, tarile, familiile de lumina.
In aceasta biserica am simtit ca fiecare si-a primit unicitatea, ceva al lui, noi lucrari, unitati de vesnicie, puteri ceresti. O investitura frumoasa parea care se daltuieste prin trupul ei ….in noi. Venisem pe razele vremii sa salutam triunghiul cappadocian si Sfanta Treime. Si simteam plinatatea, bucuria, frumusetea. Mai multe punti asemenea unor curcubee ne salutau corpurile subtile., Aici am simtit viu christic, puterea treimica, conlucrarea cu Totul-Una. Am putut sa ramanem fara sa ne gandim la timp….Parca brate nevazute ne protejau. In trei locuri din Goreme ne-am oprit daltuind biserica interioara apoi la final ne-am oprit la Sfantul Vasile ….sa-i primim binecuvantarea. Si am plecat cu chip de copil…privind jocul cosmic cu bucurie, smerenie, pace.
