Alergam in curtea manastirii Carmelitane, lasand ingerii aerului sa-mi linisteasca gandurile si raza aurie sa-mi incalzeaza interiorul. Aici in conul de lumina o cruce frumoasa se dezvaluie unind Cerul cu Pamantul. La poalele ei cei trei calugari care candva au slujit aici, imi ating ochiul, imi activeaza petalele sufletului, ma cheama in lucrare. Intr-un mod minunat sambata pe 12 februarie, in chip unimic erau multe suflete aici, in rugaciune frumoasa, dand glas pacii, iubirii, intelepciunii. Desi este manastire catolica, locul are activate codurile unimii, bratele ceresti imbratisandu-i pe Toti.
Duminica pe 13 am iesit din nou sa imbratisez crucea si sa salut Nordul, Sudul, Estul, Vestul iar la mijloc, Soarele Christic spunand astfel: In Numele Tatalui, al Fiului si al Fiicei, al Dumnezeului-Mama, al Sfantului Duh, al Soarelui Divin.
Soare christic
Primeste-ma,
Imbratiseaza-ma
Iubeste-ma
Eu la triunghiul celest vin
Cu toate fortele treimice ma inchin,
Coboara in mine,
Sunt Una cu Tine.
Am patruns in cruce, vazand-o foarte inalta strabatand cerurile si coborand jos…foarte jos….pana departe. Alergam usor cu atentia interioara activata repetand invocatii, rugaciuni, mantre. Cand am ajuns a treia oara in centru, in Soare…am simtind un nor negru si o voce cunoscuta repetand ceva stiut. Mi-am chemat ghizii si am intrat in acest nor…coborand cu el….intr-un umbral smolit al neiubirii, supararii, nemultumirii.
Aici sunt surioara…am auzit vocea unchiului meu care si-a luat viata in 2018. Raza christica strapungea norul …..si asa puteam vedea si percepe oameni goi legati de niste butoaie si niste entitati uriase negre cu ochiii rosii care ii biciuiau pana cand bucati din carnea lor se risipea, mirosuri groaznice invaluind totul.
Sufar, mi-e greu, ajuta-ma!!! l-am auzit vorbind.
Mi-am intors privirea spre raza care ma ghida si am intrebat: Ce pot sa fac?
Fa milostenie, roaga-te, mergi la Sfanta Liturghie. Mai sunt si altii?
Mai sunt…4 si toti agatati de crucea ta. Puteam sa vad cum verticala se duce jos foarte jos….si ca intr-adevar inca o bunica si doi bunici erau prinsi de aceasta Cruce asteptand fiecare rugaciune, fapta, lumanare sa ii scoata de acolo. Crucea strabatea iadurile, dezvelind arborele UNIMII. Tot ea urca sus foarte sus…unde un palc de luminite pareau ca ma asteapta salutand zborurile.
AzaRa, unul din ghizi ma conduse intr-un loc…numit iadul uitarii, nepasarii, ignorantei unde mai multe suflete stateau in fata unor televizoare din care curgeau tentacule care le intrau in creier, inima sugandu-le toata vlaga. Putin cate putin ramaneau ca niste carcase …reci si goale lipsite de continut. Cand toata puterea se scurgea, o durere cumplita ii strabatea de sus pana jos si de la dreapta la stanga, pe cruce…o durere ce nu poate fi descrisa. Apoi se zvarcoleau in acele tentacule fara putinta de iesire. Erau controlati de acesti varcolaci apoi deveneau sclavii lor.
AraN imi arata o cortina rosie si in spate…iadul impietririi. Erau multi oameni care vorbeau intr-una ……ca o harmalaie fara fond toti avand cap dar fara inima. O raceala, un frig si un cenusiu imens imbratisa totul. Cuvintele……deveneau niste franghii care inconjurau capetele vorbitorilor….sufocandu-i din aproape in aproape. Parea ca nu se lumineaza niciodata……si ca franghiile odata ce isi faceau treaba……se transformau in serpi.
Am mers mai departe…ghidata de raza…coborand tot mai adanc. Am dat de un patrat imens negru…si am intrat in el…..din acest patrat, ajungand la un alt patrat si tot asa…pana la o roata de foc. Era iadul neiubirii, neiertarii, neacceptarii. Mai multe entitati ii ardeau pe aceasta roata pe cei se aflau aici. Inimile lor grele tipau……si puteam sa aud……Vreau razbunare, vreau ura, vreau suparare!!!! Roata se invartea….dezvelind fapte groaznice ce nu fusesesera nici spuse nici ispasite. Norii deveneau mari ca niste balauri………mancandu-i de-a dreptul pe cei ce pareau ca se mai misca dupa aceasta rotire dureroasa. Focul malefic, focul sexual, focul astral se impleteau…..ranind, arzand, nimicind.
Am iesit de aici mergand catre iadul patimii bauturiii, orgoliului, furiei…..Aici l-am intalnit pe unchiul meu…si i-am auzit injuratura favorita. Era imbracat ca un rege…..inconjurat de entitati corora nu le vedeam chipul dar care il batcojoreau intr-un mod ingrozitor. Era slab, cu chipul ofilit si rece. Trecuse prin toate anticerurile enumerate si acum…era aici. Dupa aceste ocari aruncate care il vlaguiau …..era bagat asa imbracat intr-un rau de bautura ….lichidul acela fiind ingrozitor la gust si mai mult decat atat fiind plin de entitati care tipau, raneau, mancau din tine. Si nu te lasau….te chinuiau in continuu.
Am plecat spre un alt loc…al nemultumirii, supararii, neiubirii. Aici erau multe animale pe care nu le vazusesem niciodata dar care aratau urat, fioros rece si care …..ti se asezau pe suflet, mancand din el. Se cuibareau fara sa le vezi…si isi faceau casa devenind una cu tine. Si cand ajungeau gazde……..te aruncau in niste cosuri de gunoi…..pline de miasme.
Am plecat spre iadul ……..minciunii, orgoliului, furiei… ultimul pe care puteam sa-l vad. Aici erau…multi oameni cu ochii mancati, vorba arsa, chipul sters. Biete corpuri fara unicitate. Un lichid galben…….minciuna…le macina faptura pe dinauntru …iar pe dinafara un foc ….ii ardea. Parea ca sunt chinuiti din mai multe parti caci deasupra capetelor lor se aflau niste roti urate…care le nimiceau creierii.
Am cerut sa plec de aici..simtind intr-un fel norul in alt fel …linistea. Am reintrat in centru si am privit Cerul. Am respirat adanc. Alaturi de mine erau cei trei ghizi, calugarii vremurilor……si bucuria locului. Am privit la varful crucii si am vazut…7 bunici salutandu-ma…ca un buchet de luminite. Pe aceeasi cruce se tineau 11 suflete…..4 in iad si 7 pe varfuri. 11 imi spuse AraN, ca cele 11 litere ale numelui tau. Continua drumul imi spuse AraN….Sunt mosii tai. Din centru mai multe crengi se desfaceau……crucea fiind tulpina. Pe fiecare creanga era cate o familie de lumina …iar sus foarte sus …Cununile. Arborele Unimii, Copacul Christic…am soptit.
Ce e de facut pentru cei cazuti?
Roaga-te, da milostenie, mergi la Sfinte Liturghii. Ti-au dat de veste…atat. De multe ori un mos neridicat isi satisface pofta prin voi sau arunca o spurcaciune prin gura voastra sau bea cu voluptatea unui anumit timp pierdut. Si nu va dati seama…caci nu sunteti stapani. Nu suntem stapani? ….
Atunci cand va descentrati adica iesiti din Centru..ei va pot bantui…..casa intrand in ea ca niste musafiri ce vin atrasi de greselile voastre.
Ne putem da seama?
Prezenti fiind da…absenti, in separare si chiar impietrire, nu.
Am privit crengile…..cu cate o sfera frumos colorata. Am intrat in prima cea aurie si am auzit o voce de copil…Azarieni…O entitate frumoasa m-a imbratisat imbracandu-ma cu …mantia iubirii. Ne bucuram ca esti aici si ca ne sustii ….coborarea.
E adevarat ca unii dintre voi isi intarzie…venirea?
Da insa nu foarte mult. De aici de unde suntem noi…..Geea este imbracata in nori, multi nori. Mamicile sunt speriate sau impietrite. Vaccinurile separa triunghiul cu varful in sus de cel cu varful in jos…….dand putere anticreatiilor. Am vrea sa coboram…insa unii dintre noi…..astepta ca aceasta cernere sa se finalizeze.
Doua ape una….aurie si una neagra ca smoala…se dezvelira. Mamicile nevaccinate stateau in apa aurie celelalte in cea smolita. O raza calduroasa le invaluia trupul…..celor ce se aflau in apa aurie. Copiii le puneau cununi si flori in palme. O joaca plina de talc le mangaia sufletul. Cuvintele copiiilor pareau ….ca o raurire. Asa le punem in suflet chemarea. Prin noi ….vin noile daruri, bucuria christica, iubirea.
O spirala frumoasa imbratisa intregul arbore…toate celelalte sfere-familii clipocind. Am simtit bucuria copiilor din viitor, pacea, frumusetea.
Crucea-arbore…era plina de culori……cei 7 mosi salutand Timpul. Simteam ca sunt o farama din copacul chrstic…o mica crenguta….ce participa la o Nunta. Perceam durerea dar …si bucuria…si stiam ca aducand Cerul pe Pamant…..raza christica va cobora pana jos, aducand linistea, eliberand, intoarcand Acasa…sufletele pierdute.