Monemvasia este o insulă radianta, cu drumuri serpuite si flori cuvantatoare situată pe coasta de est a Peloponesului in Grecia şi legată de uscat printr-un pod ce impleteste intr-un mod minunat, apa cu cerul si soarele. Insula are aproximativ 300 de metri lăţime şi un kilometru lungime, inaltandu-se pe tocuri un pic deasupra mării.
Într-una din pantele podişului, în spatele unei stânci, se ascunde o minunată cetate medievală, ce candva era port comercial al Greciei Antice. Aceasta poveste amplasata în umbra unui zid natural de stâncă, este un muzeu viu al istoriei bizantine, otomane şi veneţiene, ce datează din secolul al 13-lea. Monemvasia păstrează departe de ochii lumii zidurile străvechi şi bisericile bizantine, iar numele îl moşteneşte din trecut, când cuvintele mone şi emvasia însemnau „o singură intrare”.
În anul 375, Grecia a fost zguduită de un puternic cutremur, ceea ce a dus la separarea regiunii unde era localizat orăşelul. Fortăreaţa a fost construită pe uriaşa stâncă în 583, când locuitorii se luptau cu invazia slavă. Până în Evul Mediu, cetatea a devenit un important centru comercial fiind si foarte bine păzită. Chiar dacă nu reprezenta o ţintă pentru atacurile străine, oraşul a rezistat cu greu invaziei arabe şi celei normande din anii 1100.
Monemvasia a făcut parte din Imperiul Bizantin pentru 200 de ani, din acea perioadă rămând drept dovezi, bisericile cu arhitectura superbă, specifică Evului Mediu. Locul putea adăposti în jur de 40.000 de oameni, iar în timpurile străvechi se spune că acolo se ascundeau piraţii. Imporanţa sa a început să scadă începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Imperiul otoman a condus Monemvasia până în 1821, când Grecia a pornit războiul de independenţă.
Am intrat in acest oras…..simtind energia vechilor calareti, forfota cailor, amenintatea timpurilor dar si frumusetea pacii. Mergand percepi bucuria pamantului care se contopeste cu aerul de mare, cu soarele, cu o frumusete ce vine de departe si care acum capata o stralucire blanda, aurita, linistitoare. Privind cu ochi ceresti locul…am simtit maretia cavalerilor unimii care au trecut pe aici lasand cununile pacii. Din darurile lor a tasnit copacul vietii, cu crengi, flori si fructe ce ating Cerurile Bucuriei.
Va recomand sa mergeti prin Monemvasia savurand fiecare colt…si veti simti ajutorul pietrelor, florilor, al soarelui in decriptare. Opriti-va de cate ori simtiti, savurand locul….Nu va grabiti, beti din ambrozia divina….cu blandete, iubire, recunostiinta. Deasupra locului tot cavalerii unimii au asezat o cruce de lumina. Duceti-va atentia in chakra 7 si veti simti energia vibratila a acestei cruci imbracate in spirale de lumina. Razboarele au tacut peste timpuri luminatorii aducand darurile lor. Pentru ca a fost multa energie masculina….activati Braul Maicii, Crinii ei de lumina, Camasa vindecatoare a Mariei Magdalena, Rugul cel Nears al Maicii, Sfantul Acoperamant, Fantana limpezitoare, Darurile Bucuriei. Veti simti ca locul va raspunde….aprinzand luminitele bucuriei in interiorul vostru. Urcati pana sus impletindu-va cu varful. Simtiti bucuria inaltimilor, freamatul strazilor, blandetea serpuita a necuvintelor. Sus multumiti varfului interior, insasi muntelui, soarelui, aerului.