In triada suflet, spirit, materie adeseori furati de valurile vietii acordam prea multa atentie….materiei fiind speriati, terifiati, ingroziti cand auzim de Moarte sau cazand in victimizare, judecati, cutume…. cand ne intalnim cu Trecerea la cei apropriati.
Aceasta tendinta este foarte vizibila mai ales la occidentalii care fac tot posibilul sa evite moartea agatandu-se prin operatii esterice, medicamente, interventii de toate felurile de ceea ce ar vrea sa fie pentru ei o noua primavara…Insa ce poti construi….cu un chip plastifiat dar mort pe dinauntru cu o carcasa draguta dar fara freamat cu o cetate fara riduri dar si fara bucurie…. cu o casa in care lumina s-a stins?!!!…. Adeseori occidentalii ii considera pe cei care accepta moartea cu demnitate( fara medicamente si spitale)…ca fiind involuati, necivilizati, primitivi. Imi amintesc pe vremea cand petreceam mai mult timp in Germania la studii…..ca o vecina nemtoaica la 40 de ani facuse stop cardiac si murise si cei care o cunosteau….nu stiau cum sa nu vorbeasca despre aceasta Trecere. Moartea ii terifia, ii ingrozea, ii speria teribil. S-au grabit sa o aranjanze si sa o inmormanteze ……rapid, expediind-o fara cuvinte si fara sentimente ca un colet. Erau impietriti de a dreptul si terifiati.
Cultura si educatia occidentalilor ii indeamna sa caute orice mijloc de lupta impotriva mortii…chiar daca de la 70 de ani la 100 …. unii dintre ei sunt doar niste morti mergatori. Oare este mai bine sa ne dam puterea medicilor intarind piatra cetatii….fara a mai simti bucuriile vietii…. sau sa ne traim anii( cati sunt) cu bucurie, rugaciune, recunostiinta intelegand….ca atati cati am primit de la Bunul Dumnezeu traiti cu Impacare( intrare in Pace)….pot fi incununati de multa Intelepciune( corp cauzal), multa iubire( corp budhic) si multa putere divina( corp atmic).
Am avut la cabinet un domn trecut de 70 de ani care nu se spovedise niciodata si care nu mai simtea nimic…sufletul lui era inconjurat de multe ziduri de piatra. Si era atat de trist sa vezi ca nici o pasare nu mai canta in interior….si isi dorea sa aibe viata Noua insa fara sa elibereze nimic din Vechi…..insa nu poti pacali iarna vietii…pastorita de arhanghelita Gabriela…cautand intelepciuni de plastic la TV ascunzandu-te in judecati, fugind de Tine prin medici.
Adeseori Occidentalii nu ii inteleg pe orientali de ce percep trecerea atat de calm…pentru ei linistea dinaintea mortii fiind caracteristica unor oameni ..primitivi, bizari, involuati. Oare a fi civilizat inseamna sa te inversunezi sa mentii in viata o fiinta al carei corp este foarte afectat…..in loc sa o lasi sa moara cu deminitate, pace, bucurie?
De ce sa nu acceptam mai usor ideea mortii ….mai ales cand vine la o varsta inaintata, cand ti-ai incheiat misiunea, cand corpul tau nu te mai poate sustine….cand e de 10 ori mai tare sa zburzi prin gradinile ceresti pregatindu- te pentru un nou contract spiritual decat sa te chinui aici intr-un corp uzat?!…
Vechii daci se bucurau atunci cand cineva facea Trecerea si se intristau cand un copil se nastea….
Asa cum frunzele cad pe pamant toamna si pomii se innoiesc din nou primavara….si noi e important sa ne acceptam toate anotimpurile asa cum vin imbratisand si iarna vietii cu detasare, bucurie, pace…….Moartea fiind eliberatoare pentru cei care si-au facut temele de viata in ragazul de timp stiut, eliberatoare si pentru cei care raman si care ar fi de dorit sa inteleaga ca de fapt nu pierdem nimic si pe nimeni, totul se Transforma…..ne lasam aici carcasa care ne a sustinut intr-un mod minunat sa ne onoram lectiile si mergem in alte planuri sa ne pregatim pentru a deveni genii sau maestrii sau doar oameni frumosi luandu-ne dupa 3-7 ani de pregatire, o noua forma, coborand intr-o noua viata….asta pana cand ne vom mantui si nu va mai fi nevoie sa revenim. Sfintii primeau vestea trecerii cu ceva timp inainte si se pregateau cu toata dragostea pentru Zborul Final.
Oamenii se agata de viata pamanteana pentru ca nu stiu ca este o viata mai buna, mai frumoasa, mai radianta cu multe premii si cununi care ne asteapta Dincolo si adeseori …..ne pierdem bucati de suflet …..la trecerea celor apropriati si ramanem blocati( in victimizare sau in judecati sterile) atragand dureri sufletesti si boli grave doar pentru ca nu intelegem ca e de dorit sa a acceptam Trecerea cu Pace, Bucurie, Recunostiinta….ea facand parte din programul sufletului noastru….. asa cum am aterizat intr-un corp…mai trebuia sa si zburam din el … lasandu-i pe cei care au ales sa plece…sa se Bucure de Gradinile Domnului.
Si tot ce poti sa faci in iarna vietii este sa hranesti sufletul si spiritul pentru a intampina cu dragoste, demnitate, pace…..Trecerea aceasta Eliberatoare.
Tatal meu a trecut in 2013 Dincolo si recunosc ca cele mai frumoase trialoguri, comuniuni le-am avut cu el Dupa( le gasiti pe www.frecventaom.ro, se numesc Comunicand cu Tata). Si a avut o pregatire de 40 de zile pana la Trecere…. acasa( l-am luat de la Elias) alaturi de nepoti….cu spovedanie, impartasanie si slujbe cu fimul Nosso Lar( despre moarte) cu bucurii mici si frumoase care l-au sustinut in desprindere. Si ii multumesc tatalui meu ca a acceptat Pregatirea cereasca de dinainte de Trecere dar si pentru Triunghiul minunat pe care mi l-a daruit format din disciplina, integritate, constanta.
Pe 7 iulie anul acesta socrul meu un om minunat a facut Trecerea si ….cu toata dragostea aleg sa-i multumesc pentru triada pe care mi-a revelat-o zi de zi, clipa de clipa, pas cu pas: Acceptare a ceea ce este asa cum este-Discretie-Sacrificiu de Sine.
Din lumina ai venit in lumina sa te intorci!!! Fie ca toate portile sa-ti se deschida pe drumul catre Acasa!!!!