M-am reintors in Slovenia insotindu-l pe sotul meu la o conferinta, bucuria acestor locuri invaluindu-ma inca de la inceput. O tara mica cu daruri mari….mi-am spus conectandu-ma la numarul imens de rezervatii, pesteri, cascade…la verdele intens care te imbratiseaza, la clipirile Marii Adriatice si la soarele bland care te mangaie neostoit de dimineata pana seara. Ca si acum cativa ani, mi-am inceput vizita cu Piranul respectiv cu piateta in care o perdeaua de intensitati si reamintiri m-au invaluit. Acum era liniste insa ochii interiori mai pastrau ceva din timpul acela. Am sa asez aici….ceea ce mi s-a dezvelit atunci……pentru ca si copiii nostri au nevoie sa stie despre ce inseamna geniu, pacte intunecate, celebritate activata de Arhistrategia de Intuneric dar si felul in care vin reamintirile purtate de norii emotionali, pot activa o fila sau mai multe din Marea Poveste.
……
……Valsul cu Slovenia s-a deschis cu o plimbare pe malul apei urmata de o oprire in Piran. In piateta rotunda imbratisata de cladiri foarte vechi si de soare, ochii au inceput sa mi se inroseasca, sa strige…. era a treia oara cand in acelasi loc lacrimile incepeau sa curga fara un motiv fizic sau un sentiment legat de acel moment. Ghidul ne-a apropriat de o statuie apartind compozitorului Giuseppe Tartini. Sufletul mi s-a strans si mai mult ……si privirea mi s-a incetosat. M-am lasat pe umarul lui Valentin si i-am spus soptit……Candva acest compozitor a facut pact cu intunericul pentru a primi cea mai cunoscuta sonata a lui. Nu stiu de unde mi-a venit informatia. Te rog verifica pe internet. Valentin mi-a aratat o fotografie cu el si demonul stand la capatul patului, inspirandu-l. A recunoscut mi-a spus Valentin, citindu-mi…a recunoscut ca a avut un vis prin care i-a fost dictata sonata de catre Diavolul insusi. Ochii imi curgeau ……si piateta capata culorile altor vremuri. Felinare mici, copiii uratiti de mizerie si plans, abandonati de curtezane, uitati de societate…..apoi micul orfelinat in care am fost adusa, murdara, in zdrente, nemancata de cateva zile. O femeie grasuta m-a primit, usor intepata deschinzandu-mi usa. (Un film se derula in fata ochilor interiori , o fraza divina plina de reamintiri, dureri, intelegeri. Memoria spirituala imi dezvelea o noua pagina din trecutul indepartat. )
Inca o mucoasa…..inca un tacam…si apoi pe fuga imi arata….camera unde urma sa stau. Indreptandu-ma catre ea….am auzit mai multe instrumente cantand, o muzica divina invadand locul. Aici toti copiii invatau cel putin un instrument. Era voia Maestrului. Tu la ce ai vrea sa canti?….mi-am auzit vocea interioara….. Am crapat usa si am ramas cu gura cascata….Mai multi copiii mai marisori mangaiau cu instrumente muzicale ……Aerul, intr-un mod minunat, ceresc as spune. Din clipa aceea am inceput sa cant la vioara si apoi la pian …..mainile urmand parca un dicteu invizibil. Nu stiam sa citesc insa aveam o buna ureche muzicala. Muzica s-a impletit cu sufletul meu multi ani alininand marile dureri ale abandonului. Apoi a aparut in jurul varstei de 18 ani maestrul Giuseppe, m-a luat din orfelinatul infiintat de Vivaldi si m-a adus in casa lui. Eram femeie in casa, muza, ajutor insa in suflet eram vrajita de mainile lui. Atunci cand el, adoratul a aflat ca sunt insarcinata ……nici nu a mai vrut sa auda de mine…..m-a aruncat in strada, a tipat, m-a lasat cateva zile sa ma tarasc pe strazi apoi a venit si m-a implorat sa las copilul undeva….sa-l avortez sau sa-l abandonez mai tarziu. I-am spus ca voi gasi o solutie doar sa ma reprimeasca …..si da m-am intors si m-am maritat rapid cu un fierar mai in varsta si care ma iubea si nimeni n-a stiut …..ca primul meu copil de atunci a fost cu El. Dupa acesta au mai venit 3 copiii…..insa am continuat tot asa ca femeie in casa …ascultand vrajita ……Muzica. Intr-o seara maestrul nu a mai inchis usa….si o lumina ca o vapaie am vazut ca ardea pana in hol…..Desi ma pregateam sa plec spre casuta mica, saracacioasa, trista…m-am oprit. Maestrul vorbea cu cineva desi stiam ca nu e nimeni in casa….si parca ii promitea …..ceva. M-am apropiat, am vazut un foc, in centrul lui o aratare si apoi am fugit……terifiata. Cateva zile nu am putut vorbi iar apoi parca au coborat peste mine…… flacarile iadului. Mi-am pierdut ochii, mainile s-au umplut de rani….maestrul a simtit ca nu ma mai poate tine si m-a dat afara. Sotul imi murise de putina vreme, fata cea mare mersese la manastire, celelalte se maritasera iar baiatul cel mic cu un mic betesug…..nu ma putea ajuta. Vremurile aspre ma adusesera din nou in strada……oarba, in zdrente, cersind.
Si atunci s-a aprins flacara cereasca…….si am inteles cine mi-a ars ochii…..de ce am fost data afara si toate celelalte…..si n-am mai simtit pierderea sau tradarea….ci doar salvarea.
……..
M-am trezit mergand prin piateta cu ochii arsi……facandu-mi iertarile fata de Tot si Toate. Mi se luasera ochii atunci insa sufletul radiase. Ceva din iubita respinsa inca mai lacrima insa triunghiul iertarii spala pasii vechi, aducand bucurie in Acum. O viara, un pian si niste maini innaripate uneau Cerul cu Pamantul.
Apoi chipul mi s-a agatat de un balcon…..si ochii au inceput sa curga din nou…..cateva imagini derulandu-se foarte rapid…..tanara imbracata in rosu, alb, negru…..zglobie si indragostita…asteptandu-si iubitul. Si da veni si in seara aceea si in multe alte seri….pana cand tatal, un nobil aspru, ma descoperi si ma inchise…..un timp sa-mi treaca indragosteala insa aceasta pedeapsa pentru un corp fragil…..ma zdrobi….Eram insarcinata…..si durerea sufletesca starni o nastere prematura….la care nimeni nu se astepta si nimeni nu veni desi intreaga casa ma auzi….si durerea ma rapuse, ma ucise si pe mine si pe el….un baietel. Din nou ochii tipara….si lacrimi cursera ……si sufletul se rotunji…..chemand din vietile acelea strapunse de neiubire, neiertare, suparare …..Raza Christica.
Pasii ne dusera pe toti, intregul grup…..pana pe varful dealului unde se afla o biserica cu chip dumnezeiesc. Aici ma refugiam….si atunci cand plecam de la orfelinat ….cautandu-mi Pacea….. si mai tarziu cand imi facem juraminte cu el, iubitul, printul meu, insasi povestea. Locul acesta minunat reprezenta pentru mine….bratele Cerului, parintii divini care ma primeau, Regasirea.
In bucuria intregirii, sufletul se linisti ascultand varful Triunghiului, vietile acestea dureroase ramasera la baza iar din centru Soarele interior saluta Soarele exterior. Regasire, conectare, bucurie!!!!!
Multumesc, multumesc, multumesc!!!!