Apa de lumina
Soare christic si gradina
In ochiul trezit.
…
Iubesc foarte tare Marea noastra astfel ca ori de cate ori pot…ma asez…..pe nisipul fin si ii mangai chipul. Si ea imi raspunde in felul ei…mai zgomotoasa sau mai fina, limpezindu-mi sufletul, ochii, campul mental si emotional Si de fiecare data plec ….coafata si fericita, purtand mirosurile ei sarate in mine.
Am crescut in Constanta mergand in vremea adolescentei uneori 6-8 km pe zi, asezand toate temele de viata in rochiile frumoase ale Marii. Nu aveam prietenii puternice pentru ca mama mea imi era foarte apropriata si marea la fel…astfel ca adeseori imi cautam varfurile avand aceasta baza a triunghiului….extrem de puternica. Insa viata mi-a fost marcata pana in varsta de 22 de ani de multe cotituri, boli, provocari astfel ca de multe ori largeam cei 8 km pana la 10-12 km cautand raspunsuri. Si de fiecare data, imi limpezeam tristetea, furia, nemultumirea in apele frumoase, intorcandu-ma acasa, Altfel. Legea transformarii….imi spuneam…apele te ajuta sa urci energia joasa transformand-o in combustibil divin pentru lucruri mari.
Si veneam acasa cu o oboseala placuta in structuri si incepeam sa scriu…caiete intregi de parca marea imi fugea prin degete nu eu…si de multe ori raspunsurile cautate..apareau pur si simplu in valurile scrisului ca niste raze luminoase…..activandu-mi Cerurile interioare. Si salturile se teseau frumos ajutate de valuri dar si zambetele mamei care era acolo…….puternica, radianta, minunata stralucind prin perdelele….de provocari.
Va invit sa mergeti vara la marea noastra….si sa stati la povesti cu ea. Ce simtiti sa se aseza, se spala, se limpezeste in voi?