Am plecat spre Manastirea Rila gandindu-ma la Aivanhov, la maretia cartilor lui, la puterea cu care trezeste muntii interiori si drumul a fost plin de culoare, tandrete, bucurie. Imi place Bulgaria cu freamatul, caldura, smerenia ei frumoasa si iubesc calatoriile pline de talc in care drumul iti vorbeste adancind in tine anumite teme, croind in versul divin al chemarii rasarituri la care nici n-ai visat.

Ne plimbam pe stradute mici copilaroase cu copaci-creti care parca isi dadeau mana cu pomi-lumanare iubind portocaliurile indraznete care legau Cerul de Pamant si zambetele aurite care parca coborau si urcau muntele ca niste spirale insotindu-te in mica introspectie, dospire, intregire.

Un calugar alb ne-a deschis poarta si tesatura divina ne-a dezvelit o cununa a Unimii imensa chiar in centrul bisericii ca si cum ne-ar fi asteptat pe toti sa se aseze pe capetele noastre starnind Rodirea.

Si eram multi in versul acestui an in chipul Unimii si trei daruri ne asteptau, Cupa Unimii, Bucuria Primirii, Acasa.

M-am asezat in bratele aurite ale locului lasand simtirea fara cuvinte sa glasuiasca si rauri divine au imbratisat Totul.

Simteam ca aceeasi energie din Santiago este si aici aceeasi ca la Alunis revine. Portile Unimii mi-am zis si deodata un Triunghi format din energie alba a imbracat Intelegerea. Cele trei sfere s-au numit singure Ierusalimul Celest-Cheile Imparatiei-Fiicele Unimii. In centrul lor cele trei porti imi apareau ca trei nuclee de lumina, trei copiii nascuti in acest Triunghi.

Alunisul l-am revazut anul acesta si foarte puternica a fost energia Fiicei exact la intrare acolo unde te intampina si vechile coloane ale zeitei Cibela, Santiago de Compostela l-am daltuit in mine in septembrie si am simtit vie, energia Fiului iar aici la Rila am perceput dimensiunea Tatalui.

Dealtfel stand la Borovets cateva zile am simtit sa-mi fac iertarile fata de Tatal Ceresc si toate atributele lui desfacandu-se in mine multe pagini ce tin de aceasta relaie precum si atitudinea de Tata pe care e de dorit sa o avem in anumite circumstante in relatia cu copiii, colegii, angajatii, prietenii, cei de langa noi.

Priveam raza aurita din curtea manastirii si simteam soarele spiritual si triunghiul care atingea fiecare om, asezand in el Ceva…ceva din relatia cu Mama sau Fiica sau Fiul.

Stiam cumva ca toti ne contemplam vietiile cerand indrumare iar razele veneau frumos in tesere sa ne lumineze chipul.

In temelia manastirii am simtit trei duhovnici sfintitori care sustineau locul ca trei faclii de lumina iar prezenta lor imi parea cunoscuta. Unul era Vladimir celalalt Iosaf iar ultim Arvim. In centru lor l-am perceput pe Aivanhov ca maestru al Trecerilor, ridicand zidurile manastirii si punand acoperisul de peste vremuri, pentru noi toti. Si era altfel constructia lui….plina de elemente din geometria sacra cu semintele vietii, florile vietii, roadele vietii.

Si toti alcatuiau templul in sfant numele tau, cladind Unimea!!!!

Impreuna-Una!